Vorbeam cu D. zilele trecute. Printre altele imi povesteste :"Sunt fascinat de o colega care aduce cu tot ceea ce am visat vreodata: fata faina, cu minte brici, sufletul petrecerii, cu zambet ce ingenuncheaza nazurile oricarui armasar, invie gandurile cele mai ascunse, nelinistile de mult uitate; e clar oricui ca si ea isi face de lucru in preajma mea...insa are un singur punct care ma ingenuncheaza chiar si pe mine: e divortata, cu copil. Mi-ar fi placut sa fiu atat de deschis incat sa ma gandesc la ea ca la o posibila relatie, mi-ar fi placut ca parintii mei sa o accepte!" (Am incercat sa redau cat mai exact, era pe acolo pledoaria, dar era si mult alcool)
M-a intristat discutia...dar nu pt ca se raporta atat la opinia parintilor lui...cat la faptul ca la 33 de ani inca mai crede in fecioare virgine care iti tin familia pana la adanc batraneti.
Pe de alta parte, eu...cu cat inaintez in varsta imi dau seama ca desi imi doresc asta de ceva ani...casnicia aia faina de 40-50 de ani la care am visat mereu e o fantasma...si ca cele mai reusite casnicii sunt cele de 3 ani. Sper sa nu imi dau dreptate si in practica. In nesimtirea lui Dan Chisu imi da dreptate. Reprezinta tot ce nu vreau sa ajung: batran, singur, fals, prostind pustioaice.
Si totusi...asa ma vad, pe mine si pe multi dintre prietenii mei familisti. Oare daca as avea un copil si as fi divortzat mi-ar scadea cota? L-am intrebat si pe D. acelasi lucru...a refuzat sa se gandeasca cum ar fi in postura asta. Prefera varianta light, a vietii fara complicatii...si asa are prea putin timp pt el...ma intreb cum va gandi peste 10 ani.
Imi aduc aminte cum gandeam eu despre varsta optima pt casatorie:
*la 18 ani ziceam...bai, in facultate gasesti persoana potrivita...termini facultatea si te casatoresti, e firesc asa;
*ajungi acolo si termini faculta, gandesti ca pe la 25-27 e o varsta numai buna...gasesti intre timp un job, te pui un pic pe picioare, ai de unde sa pleci in viatza,,,
*ajungi la varsta aia si zici ca pe la 30-32 probabil e ok sa te casatoresti, intre timp dai prioritate carierei, ca asta e prioritatea nr unu' momentan,,,,
*la 30-32 gandesti ca 34-35 e varsta optima...te-ai stabilizat, sentimental, social, financiar...ma gandesc cu groaza cum o sa gandesc la 35 de ani. Nu de alta dar stiu si eu bancul ala cu "Tot ce imi doresc acum e o iubita cu tzatze mari!" Sper ca-l stiti si voi. E educational.
D.! Un singur sfat! De divortzate d-astea cu copil o sa fie pamantul plin peste 10 ani,,,o sa fie la fel de firesti ca surorile noastre...asa ca lasa tampeniile, iti place fata, cauta sa vezi daca alearga cu tine prin viatza in urmatorii x ani, unde x e singura necunoscuta! ;)
Bafta D.!
6 comentarii:
ai si tu dreptate in ceea ce zici.....dar dupa mine,care am 31 de ani doi copii MINUNATIdar nu am nici tatze mari dar pot fi super distractiva .....iti spun asa.....toti cei care au ajuns sa puna pe primul plan orice altceva decat un copil si o eventuala casatorie nu sunt altceva decat persoane EGOISTE.din pacate sunt din ce in ce mai multi.....iar chestia cu cariera ,distractii mai intati sunt tutte cazzate....
Come on! Sunt atatea persoane (nu vorbim numai de femei) super faine, divortate, cu unu sau n copii. Domnule D., e foarte interesant felul in care ne-ai facut cunostinta cu femeia in cauza. Mai intai ne-ai introdus o "fata faina, cu minte brici, sufletul petrecerii, cu zambet ce ingenuncheaza nazurile oricarui armasar, invie gandurile cele mai ascunse, nelinistile de mult uitate", pentru ca ulterior sa scoti asa-zisele 'defecte': "divortata, cu copil". Si daca nu era divortata, era mai bine? Sau daca ar fi fost "singura, copil din flori"?!
:(
Draga John, d.p.m.d.v. prietenul tau este un superficial tinut sub papuci de parinti. Nasol, la 30 si de ani! Sau ma rog, poate n-o avea chiar atat. Ii urez visare placuta in continuare, cu ochii larg inchisi!
ciao!
un amic
Pt primul comment:nu cred ca are legatura cu egoismul, unii se multumesc cu profesor la Turnu Magurele ...altii tintesc toata viata mai sus. Cand tintesti mai sus ai mai putin timp pt familie si crescut copii...E simplu, nu cred ca e de dat cu piatra in niciunul...sunt alegeri in viata.
Pt al doilea comment: Nici eu nu sunt de acord cu parerea lui, poate nu ai perceput dezaprobarea mea din postare. Si chiar daca am facut discutia publica pt ca am mai auzit-o si in trecut si m-a deranjat...nu inseamna ca am dat cu piatra, sau ca am dreptul sa judec parerile/alegerile cuiva.
Pe de-o parte pot sa-l inteleg, pe de alta, nu pot. Dl. D are anumite prejudecati (ca mai toata lumea), dar are in acelasi timp si aspiratii. Daca dl D a avut anterior relatii ratate, poate sa faca un efort de imaginatie pentru a vedea cum ar arata o relatie ratata la 30 si ceva de ani. Cu un copil, probabil nu ar reusi sa vada schema, e cam mult de la inceput, macar sa se obisnuiasca cu relatie/casnicie ratata over 30+
Cat despre ce ai spus tu, despre previziunile tale sumbre ale relatiilor peste vreo 10 ani pot spune doar ca: MA SPERII!!! Si deja sunt terifiata de ideea de casnicie, cu tot ce implica ea si ce "tineretul" nu constientizeaza. Doamne ajuta sa nu fie asa si sa fim toti cat de cat linistiti si multumiti atunci cand am luat o decizie bine gandita! ;)
Diana fa-ti idee ca la nivel subconstient toti ne dorim casnicii fericite si copii frumosi / sanatosi. In acelasi timp as fi naiv sa nu vad noile tendinte sociale (si nu iau drept exemplu numai Romania). Tot ce-mi ramane e doar sa sper sa nu mi se intampla mie...sau ca voi gasi eu antidotul acolo unde altii nu l-au gasit. Iar D. care a cunoscut mai mult vulpitze de "Planter's" decat femei de casa...il cred ca ezita. Nu sunt de acord cu el...dar ii inteleg alegerea/parerea.
Trimiteți un comentariu