O prietena avea pe facebook o petitie impotriva eutanasierii cainior.
I-am scris sa o muste cainii bine bine, si apoi sa mai posteze o data petitia, sa vad daca o mai face.
Sunt iubitor de caini, am acasa, am de cand ma stiu, si nu mi-a fost frica de ei niciodata. Dar uneori primavara, ca si oamenii, nu-si suporta agitatia, sunt prea plini de energie si te composteaza. Suna epic, dar in realitate e ca in reclama de la TV: nu conteaza atat sangele care curge, injectiile care le faci la saptamana, geanta de 600 ron sfasiata,faptul ca pierzi o zi de munca, pantalonii sfasiati, conteaza drama pe care o traiesti dupa. Visezi noatea ca te sfasie cainii, te trezesti noaptea, tresari pe strada la orice fashait in spatele tau. Traiesti zilnic o drama. Cu teama. Daca te musca din nou, din senin, in mijlocul strazii, ca si prima oara?! Vorbeai la telefon, senina, zambitoare, increzatoare.
Stii ce e culmea? Ca seara, dupa ce iesi din shoc iti dai seama: cainii care m-au muscat au intrat intr-o curte, unde proprietara punea rufele la uscat. Si nici macar "Mars!" nu a zis. Trist.
Suni la hingheri: daca nu sunt de pe strada nu putem face nimic.
Suni la poliia locala: daca nu aveti martori nu puteti face nimic.
Suni la tine insuti: daca le-as da otrava nu as fi cu nimic mai presus ca proprietara aia indolenta care nu a zis nici macar "Marsh!".
Asa ca iti urez, plina de sange pe interior, plina de zgaibi pe exterior...Sa te mute cainii, bine bine de tot...si sa-i mai aperi.
Cu drag.
Io
PS Sa mentionez ca am caini si sunt iubitor de animale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu