joi, 31 iulie 2008

Orice produs 10 lei

Intr-un mediu in care toata lumea vorbeste numai despre branduri, mall-uri si lucruri de fitze, dispare din peisaj spatiul de 10x10m cu "orice produs 10 Lei".
Intr-o lume in care coshul mediu bate venitul, acest spatiu de 10x10m devine strategic, punctul convergent al drumurilor zilnice. Tot timpul m-am gandit ce dracu' sa cumpar de acolo, e numai marfa proasta, chinezarisme in general. Azi am intrat si chiar mi-am cumparat cateva lucruri, de proasta calitate probabil, dar la banii care i-am cheltuit pe ele le vad ca pe lucruri de unica folosintza. Ce m-a surprins era aglomeratia din magazin. Aproape ca se batea lumea pe produse, era pe apucate, ca si cum se dadeau gratis. Asta spune multe despre nivelul de trai, nivelul de cultura, mentalitatea romanului de rand. Ma gandeam initial sa fac un sondaj pe blog, sa vad cata lume merge intr-un astfel de magazin, insa mi-am dat seama ca datele ar fi total false:profilul prietenilor mei(cu ei in general share-uiesc ganduri pe blog) e total diferit de profilul celor care se impingeau in magazin.

Un actor consacrat (imi scapa numele) povestea ca in tineretea lui, de fiecare data cand iesea de la teatru si nu avea bani de taxi se simtea rau,sufleteste, si considera ca el ca artist ar merita mai mult, mult mai mult, avand in vedere ca marea majoritate a celor care veneau sa-l urmareasca in piese erau f bine imbracati, plecau cu masini scumpe sau cu taxiul acasa, si el pleca cu tramvaiul, sau chiar pe jos. Apoi, duminica, cand trecea pe la Obor, privea oamenii care pe o bucata de ziar incercau sa-si vanda din lucruri: farfurii folosite, vreo pereche de pantofi prafuita, vreo batista, cateva piulite, vreun pieptane,etc. Era momentul in care isi dadea seama ca sistemul la care se raportase initial era segmentar, si ca viata lui nu e chiar asa de rea, si daca se gandeste bine, nu e deloc rea.

La fel m-am simtit si eu azi in acel magazin.

miercuri, 30 iulie 2008

I know a place

De ziua indragostitzilor, cu dedicatie: http://www.trilulilu.ro/Acelashi/eb783e19622b07
Sa va picure si voua in suflet...

Iubita

Multi dintre cunoscutii mei au o a doua iubita, pe langa iubita de acasa. Uneori ii acorda mai multa tentie, cheltuiesc cu ea mai multi bani, uneori conteaza mai mult decat iubita de acasa. Se cearta cu iubita pentru ea. Alteori pleaca impreuna, cu amandoua, la drum.
Eu nu am o a doua iubita, sunt indragostit de cea de acasa, dar imi dau seama in jurul meu ca a doua iubita e din ce in ce mai prezenta. Masculul simte nevoia de ea. E ca o provocare. Ofera de multe ori ceea ce nu ofera iubita de acasa. Nu as putea spune exact, probabil senzatia de putere, adrenalina, pasiune, statut. Nu-i de mirare ca toti marii constructori se bat sa-i ofere masculului o iubita pe masura. Mai jos, o noua tentatie pe piatza, cu piele fina, catifelata.

marți, 29 iulie 2008

Din preocuparile romanilor

Ma purtara sfintzii pe un forum. De fapt, mint, nu sfintzii, ci sora-mea, ca ea mi l-a trimis.

M-am crucit ce discutii apoteotice poate starni ideea de epilat anal.
Vine unu' cu o idee scoasa din cap de 'cuvant din 4 litere', si toata lumea sare sa-si dea cu parerea. Inclusiv eu, nu la ei pe forum, ci la mine pe blog.

"oare se pot scoate firele cu o penseta? desi epilarea prin smulgere este cam dureroasa..." Ma intreb daca asta este generatia X sau Y. Sper ca Y.
"Propun infiintarea unei companii producatoare de peruci de fund" spune altul, mai sclipitor. Cred ca in viata de zi cu zi asta e Art Director sau Copy Writter.
Romanul e plin de idei, dar si de rahat. Pana sa descopere bideul, mai debiteaza cate o ineptie.

Oricum, ideea cu epilatul le-ar fi fost sugerata cu siguranta 'baietzilor'din concurs. Din ne/fericire baietii care comentau pe forum nu cunosteau concursul. Incredibil ca exista si astfel de concursuri dar bine ca nu exista la noi, caci avand in vedere ca avem oameni preocupati de fl**ii din c*r, cine stie ce concurs propuneau.

luni, 28 iulie 2008

"We need Hungary for a Love Revolution"

Azi va share-uiesc cateva ganduri legate despre concertul lui Lenny Kravitz, cum ma astept de altfel sa faca multi dintre cei prezenti acolo...

1.M-a shocat pretul pus la un pahar de bere de 0.3L, de Heineken, in calitate de sponsor: 2 jetoane, adica 5 RON!!! Cei care erau in stadion sigur nu erau muritori de foame la cat costase biletul...dar daca tu sponsorizezi un eveniment pune produsul la un pret accesibil, nu fa japca! Un mare - pt Heineken.

2.Apoi ne-am luat m**e la noi acasa, chiar de la Lenny: "We need Hungary for a Love Revolution!" Era comisa. A incercat sa se scoata, ca duce o viatza intr-o cutie...ca stie unde este, ca a folosit doar cuvantul gresit...bullshit! Nu, nu accept sa imi scuipe in mancare la mine acasa. Nici publicul nu l-a iertat: de la huiduielile aparute imediat dupa ce a gresit tara...pana la replicile genul "Hello Ungaria!" Wellcome to Hungary!", "M**e bah!" care s-au auzit din public pana spre finalul concertului, au aratat inca o data ca romanul e deschis si primitor, dar nu te iarta cand il desconsideri. Pret de 3-4 melodii dupa ce a comis-o, Lenny a pierdut publicul. Apoi usor usor lumea si-a adus aminte ca a venit sa vada un concert si sa se simta bine, Lenny a trecut la hiturile consacrate si publicul a cantat alaturi de el. Cand a ajuns la partea cu Love Revolution lumea chiar a fost in transa, a cuplat frumos.

3.Complimente departamentului de marketing, spre final iesirile lui Lenny in public au avut 2 puncte focalizatoare, sub lumina reflectoarelor: primul stop chiar in fata reclamei cu Raiffeisen, a doua chiar la cea cu Heineken. Singurele 2 reclame de pe partea aceea. 'Intamplatoare' opririle. Ma intreb cat oare i-a costat in plus...

In rest un public bun, dar doar pe gazon. In tribune erau veniti la meci. Venisera mai devreme, meciul nu incepuse inca, asteptau sa treaca spectacolul. Pana si omu' a fost mirat.

Oricum, in ansamblu reprezentatia nu a fost deloc rea, si ideea promovata prin Love Revolution e o gura de aer proaspat...merita ascultat albumul.

joi, 24 iulie 2008

Share one with a friend

Azi am aflat de ce ies baietii la bere. Eu stiam ...ca la o bere mai impartashesti un gand, un banc, o flatulatie cu prietenii. Bergenbier mi-a tot dat vara asta motive...
Guiness imi da azi un motiv in plus.

miercuri, 23 iulie 2008

Hrana pentru imaginatie

http://globalart.3x.ro/?p=72

Oamenii astia de la Global Art au propus un concurs. Ma rog o publicitate mascata, ca s-o spunem franc.
Sa le traiasca, nu ma deranjeaza deloc, la asa imagine ce bucura retina...

M-am tot gandit la ce ar putea fi reclama.
Intai m-am gandit la mobilier, la vreo firma producatoare de mobilier...la cum sta 'rupta' tipa asezata in fotoliu si-si savureaza momentul...
Dar in acelasi timp ar putea fi reclama la Viagra or Stuff, ar putea fi la fel de 'rupta'...
Reclama la negrii cu p**a mare nu cred ca este, sau la turismul sexual din Africa.
La prezervative ar putea fi. Ar putea fi si la o tequila buna, dar ar fi o reclama proasta.
Reclama pentru lenjerie de barbati ...doar daca gandim kinky...dar iarasi le-ar trebui o poveste buna alaturi...
La servetele ...no way.
Poate la aer conditionat! :))
Va las si pe voi sa va excitati imaginatia. :D

marți, 22 iulie 2008

Nu avem conditii la spital, pot sa te tai la tine acasa?

Romania, sau lumea a treia. Lumea contrastelor. Diferenta intre privat si la stat. Stirea despre cum te taie acasa la tine ca nu au loc in spital e mult prea inumana.

Pt ca lumea plateste asigurari medicale la stat si nu se stie prea bine unde ajung banii, ne bucuram de imagini shocante. Pt ca dam spaga la medic ca sa ne consulte/trateze/opereze, in loc sa platim spitalul si sa primim chitanta.

Abia astept sa apara si la noi acel "codice fiscale" cum au italienii, un cod de identificare fiscala fara de care sa nu poti sa cumperi nimic. Prin care sa te monitorize, sa se reduca banii negrii, spagile, si alte practici. Iti cumperi Ferrari si ai salariul de 3000 euro pe luna?! Ai venituri atat de mari pe langa salariu care sa-ti permita achizitionarea unei astfel de masini?! F frumos, dar ti-ai platit taxele la acesti bani?
Si in sistemul sanitar e la fel. Cu cat sunt mai bine monitorizati banii si se inlatura banii negri, cu atat cresc shansele sa existe responsabilitate si dare de seama.
Pana atunci...

Cam

Azi va plimb prin Europa. In timp real, otrava pt suflet: "Ce mi-ar mai placea sa fiu acolo..."

http://www.123cam.com/Europe_Webcam/Europe_Webcam.htm

sâmbătă, 19 iulie 2008

Despre arme sau religii

Zeitgeist.Un film "3 in 1", pe acelasi subiect: povestile unora pt ceilalti. Despre manipulare si adevar, oricare ar fi acela.
Am sa comentez o veche disputa de-a mea, privitoare la religie, surprinsa in multe privintze de acest film.
Am spus mereu ca nu am o treaba cu biserica, desi cred in Dumnezeu. Eram des criticat ca refuz sa merg la biserica, ca injur preotii, ca nu dau 2 bani pe religie si ca nu vad in biblie decat un 'cod de bune maniere si atat'. Am fost mereu pornit impotriva a ceea ce a facut biserica in numele lui Dumnezeu: de la cruciade si arsul pe rug a "ereticilor" sau jihaduri total aberante... pana la nebagatul sinucigasilor in biserica...averile, tezaurele, taxele pe care le-au adunat de-a lungul timpului in frunte cu Vaticanul, in numele Domnului, etc.
In ochii mei religia fusese prea des pe post de arma.

'Crede si nu cerceta' si 'Sa faci ce zice popa nu ce face popa' au fost primele lucruri care m-au deranjat ca tanar in formare. Ceva nu statea in picioare, era ca la prosti.
Apoi am facut in liceu istoria religiilor si toate aveau aceeasi baza: un bun cod moral, dat oamenilor pt ca nevoia lor de a crede in ceva era aproape organica. Iti ia din tensiune, iti ia din griji, iti spune daca e bine sau rau, nu mai stai sa te certi cu sinesi, nu e loc de o a doua opinie, e scris.
Am platit apoi 20 ron pt a putea lua pasca de Paste. 'Asa mergea masa'.
Intr-o vara, am fost dat afara din biserica din Grozavesti, impreuna cu o colega pt ca eram 'indecenti imbracati' in sandale, pantaloni scurti si tricou cu maneca scurta. Nu ma gandisem ca la intalnirea cu Dumnezeu imi trebuia paltonul.
In relatia cu biserica esti ca la relatii clienti, daca nu primesti ceea ce te astepti, nu mai apelezi, incerci sa schimbi sau renunti de tot.
Mi-era greu sa ma apropii de biserica, desi si eu aveam nevoia sa cred.
Am scos Iisushii, bisericile, icoanele si postul negru dintre variantele acceptate pentru a prinde un loc in rai. Pt unii sunt un blasfemiator ca spun asta. Pt cei mai multi cunoscuti sunt un om bun. Pt mine conteaza doar ca la finalul zilei sa ma simt mereu om.
Pay it forward ar putea fi o 'religie' la fel de buna.

Am a revin alta data cu continuarea...pana una alta acceptati invitatia si urmariti acest film, va da si o alta perspectiva decat cea invatzata 'la scoala'.

Enjoy it!

vineri, 18 iulie 2008

Blank(intentie de blank)

Azi e ziua in care imi rezerv dreptul sa nu va impartasesc nimic.
... sau ma rog, fie o melodie de mult uitata, m-am lovit de ea din intamplare pe net.
A inceput shugubetz, smechereste, asteptam deschiderea "Vin bine-dispus de la o inmormantare de lesbiene" si filosofie in jargon ... si cand colo nu erau Parazitii. Era originalul, adica una a lu' Dan Spataru. Na, share.

joi, 17 iulie 2008

"Nu am furat, am luat!"

Aceste cuvinte le veti auzi de la fiecare roman prins la furat.
Mentalitatea parintilor formati in mediul comunist, covinsi ca ei "nu erau niste hoti, ci doar luau si ei una alta de la stat, ca toata lumea"... se rasfrange puternic asupra tinerilor ce au prins acele vremuri, si din ce in ce mai putin la noua generatie.



Romanul devine hotz cu carte de munca mai ales cand devine angajat si are ce sa fure, are acces si poate sa fure. La roman nu exista spiritul civic, nu exista drepturi de autor, confidentialitate, secret de serviciu, documente private sau acte interne, totul i se cuvine, pana nu-i dai in scris si-l pui sa semneze. Eventual sa stie ca daca a semnat risca un proces sau o cifra usturatoare despagubire.
Pana atunci romanul considera ca e dreptul lui sa te fure, ma scuzati, sa ia, ca vorba aceea, daca tot a intrat in contact cu acele documnete (prin natura functiei), e musai sa le ia, i-o fi bune candva. Mai ales "daca intr-o buna zi ajung la concurentza, as fi tare apreciat daca le-as pune pe tava munca firmei in care lucrez acum, mi-ar creste valoarea potentiala".
Orice roman prins la furat, ma scuzati, la luat, va motiva ca nu s-a gandit ca-s confidentiale, daca nu l-ai pus sa semneze anterior ... si in plus nu a vazut nicaieri un S mare in vreun coltz.
Asa se naste hotzul. Asa au inceput si cei care acum ne fura pe fatza din bugete sau direct din buzunare in autobuz.
Motto-ul zilei : "a lua" (fara acord) de cele mai multe ori inseamna a fura, chiar daca parintii nostri ne-au invatzat altceva.

marți, 15 iulie 2008

Mai bine sa moara tanarul din videoclip

Total intamplator am ajuns azi pe acest link.
Una dintre cele mai vii reclame de pe piata, cu moartea in prim plan. E una dintre reclamele ce atrag puternic atentia si raman intiparite, pentru ca ceva loveste, frapeaza. Moartea. Doar in momentul in care moare cineva, viata noastra are un real refresh. Prioritatile in viata se reaseaza.

Motoristii sunt un brand, o marca tribala "noi apartinem acestui brand, avem acest stigmat".
E drept, formeaza un grup, se reunesc, au anumite ritualuri, se dau pe strazi, e cool, senzatiile sunt pe masura, femeile se apropie atrase ca de un magnet, insa in Romania unde in trafic nimeni nu respecta pe nimeni si unde regula ce patroneaza este "nu e mai mare ca mine trebuie sa-mi dea prioritate" ... aici motoristii sunt carne de tun. Numai ideea ca ai motor, in ochii romanului "te dai mare" si atunci esti un inamic in trafic. In plus, cea mai mare rata a accidentelor de motor sau masina sunt provocate de tineri intre 18 si 24 de ani, apoi categoria de varsta 25-34. Varsta la care sangele circula mai rpd, alcoolul e omniprezent, din ce in ce mai mult si drogul.
Ideea de a face acest videoclip e foarte buna, insa ar trebui difuzat periodic pe TV, chiar daca CNA-ul cu siguranta se va opune, mesajul fiind mult prea dur. As propune un lobby PRO, singura modalitate de a trage un semnal de alarma si a lupta cu inconstienta unor tineri, e moartea cuiva! Mai bine sa fie a celui din videoclip!

luni, 14 iulie 2008

Trepte europene

Va invit in Carrefour Unirii, si cand iesiti de la etaj in parcare, faceti dreapta si coborati pe scari.
Sunt cele mai frumoase scari de supermarket ever. Cele mai curate, cele mai elegante. NU.

Fie ca le urci, fie ca le cobori, iti fac imaginea unei anumite lumi. A treia. E ca un refresh in lumea reala, pt unul abia coborat dintr-un supermarket cu nume european. Carrefour nu e Romania. Scarile alea da. Cu siguranta amandoua, considerate impreuna, reprezinta Bucurestiul.

vineri, 11 iulie 2008

Cum reactionezi cand ti se da la m**e in Romania

Ghid de bune practici. Am putea sa facem unul. Plecand de la "cum sa devii bucurestean"...unul nou, complex. Probabil unul cu mai mult timp si mai putina minte ar incerca sa-l puna in aplicare.

Mi-a venit in minte aseara, cand la terasa Victory din Herastrau, langa "curcan", eram cu niste prieteni si ne-am luat m**e pe banii nostri.
1 Litru de limonada costa 20 RON. Piperat, dar acceptabil, de terasa in centru. Totul ok pana cand barmanitza s-a intors si a pus apa direct de la chiuveta. Ce apa plata, ce dozator...direct de la chiuveta! Daca am replicat, ni s-a explicat de catre domnisoara( o tanara de vreo 25 de ani posesoare de 80 de kg pe fund si 100 kg slana pe obraz) ca daca voiam apa plata trebuia sa spunem. Ca de fapt noi platim locatia, de-asta costa 200 mii. Si de aici incepe disputa: ca nu mai are apa plata, ca nu are bon fiscal, ca nu stie cum se numeste firma, ca nu este patronul sa-l cautam maine, ca nu are nr lui de telefon. Mai avea sa ne spuna ca ea de fapt nu lucreaza acolo, sau ca e femeia de serviciu. Se intorc prietenii mei la masa, nervosi in draci, deja fara chef. Venisera sa se relaxeze la o bere in parc, nu aveam mult timp la dispozitie si nici nu exista concurenta decat pe malul celalalt al Herastraului, la Fitze.
La protectia consumatorului nu poti suna la ora aia, macar sa ai satisfactia de moment. Ca ulterior faci reclamatia si aia trec si dau o amenda minima si iau o spaga maxima...satisfactia de a se face dreptate se diminueaza.

In momentul ala iti trec tot felul de ganduri prin cap, "dinte pt dinte", "sunt domn cu domnii taran cu taranii", intoarce si celalalt obraz, vezi negru in fata ochilor, ti-ar scapa din mana sticla sau paharul, s-ar pata din greseala canapelele, ai urina pe pereti la baie, sau ai da cu ceva mai consistent pe peretii din baie, le-ai face un rau, i-ai pune la munca...orice, numai sa te scoata din starea asta, trebuie sa rabufnesti intr-un fel. De ce dracu' m-a crescut mama cu bun simtz. Chiar si acum dupa ce am facut reclamatie la protectia consumatorului le-as mai face ceva. Ceva pt sufletul meu, care sa contravina cu tot ce m-a invatzat mama.

miercuri, 9 iulie 2008

Concurez cu tataie din coltz

Adica nici macar nu concurez, ca sigur mananc bataie. Ma refeream la cati bani fac eu ca director, si cati bani face el din 'povestea pe care o spune mana intinsa". De-asta prefera unii sa cerseasca. E cel mai sigur job. Inca. Cunosc atatea cazuri. Dupa revolutie jobul a fost infloritor de-a dreptul. Simona Tache de la Catzavencu spune ca inca este.
O cred pe cuvant. Romanul e milostiv. Are mustrari de constiita. Bine ca le are. Traisca prostii. Eu sunt unul dintre ei, recunosc.
Langa biserica Enei era mereu un batranel la vreo 70-75 ani, cu capul plecat, parul alb si ochelari cu rama groasa, cu un carton in mana prin intermediul caruia cerea bani pt medicamente. Avea o pozitie arcuita, umila. Ii dadeam cate 1 leu aproape zilnic, in drum spre birou. Ma gandeam: "Daca ar fi fost bunicul sau parintele meu; ii dau, cum sa nu ii dau". Pana intr-o zi cand l-am vazut alergand dupa o batrana care-i facea concurentza pe post, o alerga si-i da cu sacosa lui bleumarin peste cap: Pleaca fa, ca asta e locul meu!" Era momentul adevarului. M-a durut sa stiu asta. Am facut un calcul scurt. In ultimii 3 ani de cand treceam zilnic pe langa el, tot sa-i fi dat 500-600 ron. Da, dar vedeam in el un batranel, asemenea bunicilor mei. Bunici pe care-i vizitez de 3 ori pe an, si nu le duc nimic de obicei, sau le duc medicamente, mancare.
Sa-mi fie rusine. Twice.

luni, 7 iulie 2008

'cause I want to be loved by you...

Multi dintre prietenii mei se casatoresc.
Ma intreb cati dintre ei si-ar permite luxul de a face o nunta in natura, doar cu prietenii si rudele apropiate. Sa fie invitatie la o nunta "fara dar", sa mergi la nunta pt ca-ti doresti sa fii alaturi de acel om in momentele acelea de bucurie. Sa te bucuri alaturi de el. Am un prieten bun care nu are noroc la bani. Nu mi-ar placea sa-l stiu lipsind de la nunta mea.
Sa nu te bucuri alaturi de cei dragi doar din cauza unei prejudecati: "nu poti sa te duci la om la nunta faca sa dai bani, trebuie sa platesti macar tacamul si sa-i dai ceva in plus sa plece in viatza." A trait atatia ani in concubinaj si-a fost fericit si fara nunta facuta sau fara banii mei...de ce n-ar fi si de acum incolo. Pledez pt nunta fara dar. Dati-mi voie sa visez, ceea ce va doresc si voua.
Cea mai frumoasa nunta ever la care am participat a avut loc in aer liber, pe o pajiste din Bran. Trei zile si trei nopti. Oameni veniti cu inima. O nunta atipica oarecum, dar care ramane vie in suflet. Doi oameni care s-au casatorit asa cum au vrut ei, alaturi de oamenii pe care i-au dorit ei alaturi. Nu au avut alaturi colegi sau prieteni de-ai parintilor si rude vazute pentru prima oara, in baza unor reciprocitati ci au mizat mai mult pe ei si pe dragostea lor. Mizeza si acum dupa ani de zile, in era divorturilor. Aceasta melodie le-ar putea fi dedicata.

"Ultimul samaritean"

Azi am intalnit un samaritean in Bucuresti...sper sa nu fi fost ultimul.

Ora 11, in spate la Universitate, pe Academiei, se mergea greu, bara la bara. Perpendicular pe Academiei, de pe straduta cu Edgar's, venea salvarea, nu cu sirenele, doar cu girofarul albastru. Unul dintre soferi, cu un Cielo, aproape intrat in intersectie, franeaza usor si lasa sa intre salvarea in fata lui. In spatele lui, unul cu un BMW,cu muzica tare si mana atarnata pe ferestra deschisa, claxoneaza puternic si injura: "Mortzii ma-tii, daca tu-i lasi pe toti sa se bage , eu cand mai ajung acasa?!" Un urmatoarele 5 secunde s-a intamplat ceva extraordinar: un tip la vreo 35 de ani de pe trotuar, imbracat elegant, la costum, isi lasa servieta jos si fara sa spuna nimic ii arde tipului din BMW un mare pumn in fatza, prin fereastra larg deschisa, si-i replica:"Daca era fi-ta sau ma-ta in salvare tot asa injurai?!"
Faza s-a petrecut mult prea rapid, a blocat intersectia pentru 20-30 de secunde, dar a luat prin surprindere pe toata lumea, de la soferul pocnit (si care nu a reactionat nicicum, probabil era prea uluit) pana la cei cativa oameni care erau in fata librariei. In alta tara decat Romania ar fi primit aplauze poate, sau poate se gandea cineva sa-l reclame. Intr-un Bucuresti in care atata lumea spune "E nedrept, dar nu ma bag pt ca nu e treaba mea..." un pumn cat o refulare a transformat un om pe un trotuar intr-un samaritean.
Nu sunt adeptul obţinerii dreptăţii prin legea pumnului, dar in cazul de fatza, citind in zambetul de pe fetzele oamenilor care asistasera la scena, era cea mai buna lege. O corectie in numele legii bunului simt.

vineri, 4 iulie 2008

Unele cuvinte ne doare...

Am primit azi o multime de linkuri cu stiri sau comentarii inversunate depre pitziponci si pizipoance, in diverse ipostaze, promovari de nulitati sau haz pe seama lor.

Pe primii cu ziarele sau televiziunile lor de buzunar ii inteleg, sunt disperati sa vanda. Dar cei care, citesc/asculta, se gudura in sinea lor si arata cu degetul nu-i mai inteleg. Incercati sa urmariti stirea asta, si lasati-mi comentarii, sunt curios dupa cate secunde a inceput sa va doara...


joi, 3 iulie 2008

Dream on

Nu inteleg de ce se misca astia, s-or fi saturat de tolaneala la soare?

http://www.e-transport.ro/Webcam_live-185.html

Zi de nastere

Asa s-a nascut acest blog: dintr-o lacrima.
Imagini socante, inaintea meciului Romania-Franta, o mare galbena cantand imnul national al Romaniei si aplaudand din suflet, de parca fiecare spectator se aplauda pe sine, ca roman. Nu eram pregatit pt asa ceva. Eu care eram obisnuit cu scandalurile, injuraturile, huiduielile...brichete sau scaune pe deasupra capului, aveam in fata ochilor "noul roman".
Noua generatie de romani. In linii mari, un portret robot: 25-40 ani, cu salarii de peste 1000 euro sau deja cu afacerea lui, cunoscator a 1-2 limbi straine, pentru care politica sau cine se mai schimba la putere nu conteaza. Oameni carora nu le e rusine ca sunt romani, si despre care seful politiei di Zurich a spus a doua zi: "S-au comportat exemplar, au cantat si s-au fotografiat impreuna cu suporterii francezi, au baut impreuna la terase si nu au existat nici un fel de incidente." Nici pt asta nu eram pregatit. Declaratia politistului ma facea sa ma simt parte din acea multime, mandru ca sunt roman. Uitasem de Mailat, de cunoscutii care fura prin Spania sau Italia, de romanul care incercase sa ma faca la buzunare in Viena cativa ani in urma. O mare galbena care merita aplauzele noastre.