Adica nici macar nu concurez, ca sigur mananc bataie. Ma refeream la cati bani fac eu ca director, si cati bani face el din 'povestea pe care o spune mana intinsa". De-asta prefera unii sa cerseasca. E cel mai sigur job. Inca. Cunosc atatea cazuri. Dupa revolutie jobul a fost infloritor de-a dreptul. Simona Tache de la Catzavencu spune ca inca este.
O cred pe cuvant. Romanul e milostiv. Are mustrari de constiita. Bine ca le are. Traisca prostii. Eu sunt unul dintre ei, recunosc.
Langa biserica Enei era mereu un batranel la vreo 70-75 ani, cu capul plecat, parul alb si ochelari cu rama groasa, cu un carton in mana prin intermediul caruia cerea bani pt medicamente. Avea o pozitie arcuita, umila. Ii dadeam cate 1 leu aproape zilnic, in drum spre birou. Ma gandeam: "Daca ar fi fost bunicul sau parintele meu; ii dau, cum sa nu ii dau". Pana intr-o zi cand l-am vazut alergand dupa o batrana care-i facea concurentza pe post, o alerga si-i da cu sacosa lui bleumarin peste cap: Pleaca fa, ca asta e locul meu!" Era momentul adevarului. M-a durut sa stiu asta. Am facut un calcul scurt. In ultimii 3 ani de cand treceam zilnic pe langa el, tot sa-i fi dat 500-600 ron. Da, dar vedeam in el un batranel, asemenea bunicilor mei. Bunici pe care-i vizitez de 3 ori pe an, si nu le duc nimic de obicei, sau le duc medicamente, mancare.
Sa-mi fie rusine. Twice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu