Placerea de a oferi ceva frumos

Azi m-am surprins pe mine cu o placere nevinovata, acea multumire ca reusesc sa ofer celor care au nevoie ceva deosebit, ceva pe care sa-l primesca cu placere, chiar daca-l cumpara.

Mi-am adus aminte de studentie cand lucram voluntar, cata placere imi facea sa ajut oamenii neinteresat, cata bucurie aveam zi de zi, chiar daca uneori munceam si 12-14 ore pe zi.

Cred ca mi-am ratat meseria, voluntar trebuia sa ma fac! :D
As fi murit fericit...de foame!

Revenind: azi am adaugat pe site rochite din noul import si mi-a facut o deosebita placere sa vad feedback-ul si comentariile mamicilor. "Vai cat de frumoase sunt", "vai ce superbe", "wow cum sunt rochitele cu buline", etc, etc...oricum, lasand la o parte comenzile, m-am bucurat sincer de bucuria lor.

Stiu cu ma simt cand se termina modelele frumoase si mai raman unele asa, anoste...iti mai cere cate o prietena o rochita pt cadou, si explica-i Joahne tu ce modele frumoase ai avut dar s-au dat imediat, ca trebuia sa se miste atunci...ca o mai poti ajuta abia la urmatorul import.

Parca ma simt in Pastrama Trufanda, a lui Caragiale: "Pe drum, i-a dat unul și altul să guste din pastrama lor... ” Ei! zice Iusuf, pastramă ce-am avut eu pe corabie, de la noi, de la Kavalal aia pastramă!... Ia, mă rog, poftiți dv. de vedeți numa ce aromă frumoasă! (și le da sacul pe la nas). Păcat că nu mi-a mai ramas... și a pornit înapoi spre casă. Pe drum, mânca din pastrama altora, dar mirosea sacul lui Aron, și mereu, la toți călătorii: ” Ei! pastramă, dacă vreți, să poftiți la noi, la Kavala! ” acolo pastramă!... E mai ales unul, Aron, un prieten al meu, face strașnică... la vedeți numa ce frumusețe de aromă!... Geaba! ca la noi, la Kavala, pastramă ... "

Ma rog, finalul meu e mai frumos. Cine stie povestea, stie!  :D

Oricum, imi doresc sa ajung sa-mi permit sa dau tuturor clientelor mele, pentru fetitele lor, o data pe an, de Pasti, o rochita cadou.  Ala da sentiment de implinire! Doamne-ajuta!