Ati fost vreodata cu caprele la pascut? Nu cu 1-2, cu turma. Cu 100.
100 de capre f*t doi oameni. Nu fizic, ci psihic. Dupa o zi in care te-au alergat in toate directiile pe caldura lu' Noe prin turitza dracului, fara nici o logica, nu vrei decat sa nu ti se mai intample ever. EVER! (e important!)
Dar acest lucru era secundar, era doar o recomandare prieteneasca, stay away,,, no matter what!
Despre altceva voiam sa scriu: despte Tzapi.
Fiecare satuc are tzapii ei, fie ca se numesc politzai, popi, primari sau smardoiashi. Eu am intalnit unu' padurar. Tzap tanar, de vreo 30 de ani, 120 de kile', multa slana pe cur, burta si fatza. Ajuns cu functie, cu responsabilitate, intra in vrie doar cand are controale de la centru. In rest mananca, bea, si vinde padurea. Clasic. (eh, asta nu e chiar clasic, ca nu o vinde el direct, o vinde la metru cub, dar prin cumnatu', sa nu fie chiar pe fatza). Prea putin important.
Important e cum se schimba omul cand simte respiratia shefului in ceafa.
Daca ai control de la Bucuresti, uiti de tot: de omenie, de lege, de umanitate.
Asa ne dadu' afara de la umbra padurii, sub cele 45-50 de grade la soare, in plin cod galben de temperatura, unu' padurar. Cu o ghioaga sanatoasa, alergand ciobanii prin padure, ca deh, stateau animalele la umbra de la marhinea padurii, si daca cumva faceau pishu' la radacina copacilor de batrain de 25-30 de ani, cine stie, poate se uscau, saratura nu e buna. Ce conta comunicatul ministrului(o sa-l caut pe net, l-am vazut doar la TV, cum ca au dat voie sa se adaposteasca oamenii si animalele la umbra padurii), conta ca am intrat pe umbra padurii "unde io-s baci acu'!"
Am intrebat si eu oamenii daca cuva era beat, daca le are cu bautura, si-au inceput sa curga declaratiile: cum e padurarul un nenorocit, un betiv, ca a otravit iarba pe marginea padurii de-au murit oile anumitor ciobani, cum vinde lemne in stanga si-n dreapta prin cumnatul lui, cum lasa anumiti ciobani in padure la pascut ca sa-i dea la schimb galeti cu branza, cum te iarta de amenzi daca-i aduci una alta acasa, etc...gainarii de provincie. Comunitate mica, deh, toata lumea e ruda cu toata lumea. Mai putin padurarul, care nu mai are mama nu mai are tata. Asa ajunge omu' dupa ce ajunge shef. Daca ma auziti peste cativa ani ca a murit sau ca i-a luat foc casa sa nu va mire. La cate amenintzari am auzit intreband doar cativa necunoscuti de pe ulitza...
Bai, de vara, caprele au supravietuit, ciobanii la fel, padurarul sigur n-o mai duce mult. Ca orice tzap, f*te tot pana-l castreaza careva, si cum legea statului nu ajunge si pana la el, se pare ca tot legea 'sunt om cu oamenii, caine cu cainii' i-o vor aplica consatenii lui. Tzapule, ai belit stiuletele, daca te preiau ziarele(va pun eu la dispozitie numed, declaratii, contacte, tot ce aveti nevoie) iti gasesc shefii aia de la Bucuresti ajustare si pt legea ta.
Un comentariu:
Frate, muisti d-astia sunt peste tot, nu schimbi tu lumea! Si daca ajunge la ziar, sau ajunge la shefii lui, crezi ca nu stiu astia ca se fura pe capete? pana nu-l arde vreun localnic...
Trimiteți un comentariu