Maturizarea electoratului! Bullshit!

Citeam zilele trecute in Academia Catzavencu cum ca au ramas pe dinafara oameni precum Vadim sau Becali, si felicita electoratul pentru maturizare.
Maturizarea celor care au votat!
Ca atunci cand voteaza 30% din populatie...nu se mai numeste maturizare. As vrea sa se bage si la noi vot de blam, sa votez blank, sa se prinda si ei ca nu i-a vrut lumea, ca nici unul di ei nu te reprezinta. Si eventual sa nu se redistribuie. Nu de alta dar uite asa ajunge iar om cu voturi 11%in colegiu sau sa castige in fata unuia cu 42%.
Am gasit un spot "Pro", de motivare / educare a electoratului, iscat dintr-o psihologie inversa, dar care m-a facut sa ma gandesc daca nu cumva ar fi votat mai multi, daca era facut cunoscut la noi inainte de alegeri.
Actori, fetze puternice, expresivitate, argumente pro si contra...judecati emise de oameni care reprezinta simboluri pt americani, ancorati puternic in virtual, manipulati puternic de media.
Unele din argumentele lor... nu ne privesc, nu sunt ancorate in societatea romaneasca sau nu avem cultura civica necesara, dar cele mai multe se potrivesc si ne privesc. Cum bunica oricum vota PSD la 87 de ai ai ei, un astfel de clip ar fi prins bine electoratului 18-35 de ani care a lipsit masiv, sau celui 18-25 care a absentat revoltator. Prin lipsa noastra o sa ne luam "muiutz la cacutz" cum spunea cineva...dar ce vb eu, care nici nu am votat! :D
Enjoy the spot anyway! ;)

Non valorile zilelor noastre

O reporteritza care nu are ce cauta cu microfonul in mana. E mai mult decat evident.
Eu nu as da cu piatra in ea, nu are nici o vina ca s-a nascut proasta...sau a fost suficient de proasta sa faca un interviu fara sa se pregateasca (daca nu o duce mintea). Eu as acuza acele persoane care angajeaza oameni care nu au profilul necesar sau promoveaza oameni doar pt favoruri materiale sau sexuale.
Isteaza asta sigur nu a ajuns cu microfonul in mana prim merite deosebite, ci impinsa de careva in fatza (sau din spate).
A primit ce-a meritat... Despot, NOTA 10!

O noapte furtunoasa, in secolul XXI

O noapte furtunoasa, in secolul XXI. Realitatile noastre nu sunt departe de ale lor. Poate doar un pic mai 'smechere', dar la fel de nesimtite.
http://www.catavencu.ro/uploaded_files/Catavencu2008_nr46_noiembrie19_Supliment.pdf

Despre lucruri care-ti scapa

Vreau sa urmaresti acest video.


Si viata reala e la fel. Viata trece prin fata ochilor si fiecare 'vede' ceea ce retine si proceseaza creierul. Pe asta se bazeaza si manipularea prin media, de-asta devine periculos sa te informezi doar din media. Realitatea ti-e prezentata asa cum vor ei sa o vezi.

Fii unul dintre voluntari

Din categoria comunicarilor care ating, un drum pt cei in cautare de sisteme de referintza. Sfat pt tanarul student: voluntariatul e unul dintre cele mai indicate joburi pt inceput, formeaza coloana. Dintre cei mai faini oameni cunoscuti ever pot aminti cateva tipe cu care am lucrat si care tocmai se intorsesera de la voluntariat din Italia, educasera prostituatele romance si nu numai. Le ascultau povestile de viatza ca la spovedanie...le invatzau despre boli si sarcina, incercasera sa le faca sa constientizeze riscurile daca tot nu vor sa renuntze la meserie. Asa experientza mai rar, invetzi cat pt o viatza si ceva...
Exista realitati firesti, despre care uitam sa vorbim, nu vrem sa vorbim...pt ca e mai simplu asa.

Invatati, invatati, invatati!

Invatati, invatati, invatati! Era f valabila in secolul XX. In secolui XXi trendul e altul.
Plecand de la postarea cu "ce va sa vie" mi-am dat seama ca devine un lux sa-ti odihnesti creierul, cu bombardamentul de informatie la care suntem supusi.

"Se presupune ca informatia cuprinsa in New York Times timp de o saptamana depaseste informatia cu care intra in contact unu' din secolul 18, in toata viata lui."

Va dati seama cata informatie stocam? Sau cat ar trebui stocata? Incep sa fiu bucuros ca am inceput sa uit. Pana acum ma ingrijora cand uitam cate ceva, acum imi dau seama ca e f bine...altfel ajungem la 40-50 de ani sariti de pe fix. Ne mai mira faptul ca sunt din ce in ce mai multi oameni bolnavi psihic sau cu deviatzii. In conditiile in care privim mii de modele de viata (in familie, in societate sau virtuale) ne mai miram ca ni se modifica sistemele de valori de la an la an. Primim zilnic mii de variante de 'a fi', incat devine greu sa alegi care e cel corect, care e cel caruia e bine sa te adaptezi, sa evoluezi spre a fi.

"Se estimeaza ca numai anul acesta va fi generata informatie unica de 4 exabytes, adica echivalentul ultimilor 5000 ani".

Secretul va fi CE INFORMATIE SA NU STOCHEZI!..nu de alta dar sa nu o iei razna prea de tanar. Si va mai mirati de ce nu urmaresc mondenitatzile sau OTV-ul!

Mi-a placut mult partea aia cu "Tinerii studenti invata lucruri care in anul 3 de faculta vor fi deja depasite!" Si daca mai pui ca eu am avut profi neactualizati de 50 de ani... Sunt convins ca si voi ati avut. Monstri sacrii care bateau in 80 de ani si uitau spre finalul frazei ideea de la care plecasera.

So, stati departe de tot ceea ce inseamna balast de informatie si uitati ceea ce din greseala ati invatzat si nu va era util. Axati-va pe un domeniu caci oricum veti fi mereu cu cativa pasi in urma, cu valul de info pe care o primim.

Abilitati motrice

Am vazut multi oameni cu abilitati motrice, dar asta e unul dintre cei mai buni. Ma gandeam pt ce joburi ar putea sa opteze in viatza. Antrenor de aerobic. Ar putea fi. Instructor de dans? Putin probabil, putina lume mai danseaza dansul robotului. Cred ca e bun si de circ. Oare o fi bun de hotz?...Pare foarte flexibil.
Anyway, zambete fura sigur. ;) Enjoy it.


Update cu completarile de la Tzup

Esti pregatit pt ce va sa vie?

Asta este lumea in care traim. Intr-o continua evolutie. Cifrele urmatoare sperie, dar ne arata cum am evoluat in ultimii ani. Esti pregatit sa tii pasul?

Relax

Luni e o zi perfecta pt relaxare. Daca poti.
AXN (apropo', slabutz canal!) ne propune sa ne relaxam in niste fotolii, pe aceeasi linie cu cea enuntzata mai sus. Incercati sa va relaxati, daca puteti.
PS Eu le-am primit drept 'fotolii pt shefi'! :D

Bancul zilei

Niste vizitatori se opresc dezorientati in fata unei picturi ciudate. Aceasta prezenta nudurile explicite a trei barbati de culoare. Sa spunem ca nudurile erau FOARTE explicite, si ca barbatii erau negri cu totul, in afara de unul, cel din centrul picturii, care avea penisul roz. Se gandesc, ce naiba inseamna pictura, de ce are individul penisul roz. Vine ghidul muzeului si le explica timp de o juma' de ora ca penisul roz semnifica emascularea Afro-americanilor intr-o lume de homosexuali in societate. Pleaca ghidul si vine un moshulica la grupul nostru de vizitatori. - Vreti sa va spun ce-nseamna cu adevarat tabloul? - Ce te face sa crezi ca ai priceput mai bine ca ghidul? - Pai eu l-am pictat. Astia nu sunt negri, sunt mineri din Valea Jiului, iar ala din centru a fost acasa la pranz.

Bancul asta imi aduce aminte de explicatiile lu' George Calinescu cu privire la analizele criticilor literari: de obicei criticii scot sensuri pe care poetul nu si le-ar fi imaginat ever! True.

Pic, pic, asta e ultima picatura

Putini romani doneaza sange. F putini daca ne raportam la tarile europene.
Motivul principal pt care nu o fac e pt ca nu au cultura necesara (si nici sanatatea necesara, intre noi fie vorba).
De fiecare data cand am donat sange, s-a gasit cate unu' sa ma intrebe: 'Dar nu stiai ca iti creaza dependentza? Nu e bine sa donezi sange, devii dependent'. O legenda buna de mythbusters, demonstrat stiintific ca e sanatos sa donezi, caci sangele se regenereaza.
In schimb e inspaimantator numarul de persoane care doneaza pt bonurile alea de masa. (La asa nivel de trai...) Daca ai vedea cata lume dubioasa,fatze de betivi, bolnavi, curve, homeless asteapta sa doneze sange, ai zice ca mai bine mori decat sa iti bage din sangele donat de astia. In schimb daca nimeresti langa tine vreun domn venit sa doneze pt sotia/copila/mama aflata pe masa de operatie si care constata ca nu poate dona pt ca are leucocitele marite de la te miri ce raceala...unghiul din care privesti se schimba. Ii citesti disperarea pe fatza, iti dai seama ca merita donata orice picatura iti prisoseste. Try walking in his shoes. Daca ar fi din familia ta, ti-ai misca fundul ala gras de pe scaun pana la un centru de donare...altfel, de ce sa te deranjezi. E o idee generalizata la romani.
Sper ca tu nu esti dintre ei. Citeste cu mintea si sufletul: http://www.doneazasange.ro/
Sau viziteaza:Institutul National de Hematologie Transfuzionala din Bucuresti. Str Dr Felix (Victoriei)Tel: 021 / 319.31.62 Persoane de contact: Aimee Bugner si Victoria Irimia.

Casual Friday la romani

Multi dintre noi, obligati de normele interne ale firmei sa venim imbracati elegant/business, se bucura de 'libertatea' casual friday. Adica de a veni imbracati lejer, ne-office, vinerea.
Practica este mai veche in strainatate, la noi au adus-o multinationalele.Iti creeaza e drept, in prima faza, un confort psihic... nu te mai obliga firma sa faci ceva. Pana mea, nu e vesel sa vii vara/iarna la costum, chiar si atunci cand nu-l ai. Ideea e ok, detensioneaza la nivel subconstient.

Casual Friday la romani se personalizeaza insa, natural, firesc, si cu tagmele romanilor: vinerea romanii intarzaie la serviciu, muncesc putin, povestesc mult si pleaca devreme.
Multumim angajatorilor ca ne-au dat un deget, avem noi grija sa luam toata mana. :D

PS cei care nu intrati in categoria asta va rog sa nu-mi sariti in cap, stiu ca existati si voi ;)

Don't I know you?!

In toata nebunia asta de evolutie sociala incepem sa uitam cine suntem, uitam sa socializam sau interactionam social intr-un mod ciudat. Si stiti ce e freaky? Ca recunosc unele din replicile astora! In replicile prienenilor mei, in ale mele, in ale tale...:D

Politica prin media

Super idee de media: sa iei o reclama care a spart baremele de popularitate si sa o asociezi unei campanii politice/ unei candidaturi... asta da strategie aducatoare de voturi. Wazzzzzzaaaaap!
Enjoy it!

TV Moca

De ceva timp imi mai bag ochiul prin http://www.tvmoca.com. Util, daca ai banda buna si nu ai TV la munca. In pauze mai urmaresti o stire, seara mai vezi un meci, sau macar asculti comentariile si vezi reluarile in timp ce lucrezi pe alta pagina.
Instalati niste drivere si playere(ai indicatii de ce anume ai nevoie) si e gata. Nu recomand "TV Satelite for PC" care e ok, dar de obicei il gasiti la download cu un trojan agatzat in coada. Mai devreme sau mai tarziu o sa-l baneze astia, asa ca bucurati-va de el cat mai e on line. Sau moca.

Devenim un popor de televizoristi!

Zi de zi dedicam din ce in ce mai mult timp televiziorului si calculatorului, in detrimentul sportului, iesirilor in oras sau intalnirilor cu prietenii.
Un prieten imi spunea ieri "E mai ieftin sa 'ies in orash la mine acasa! Imi iau 2-3 beri sau o sticla de vin, imi bag 10 episoade di "24" si ma prinde dimineatza langa PC/DVD". Nu pot sa nu-l inteleg, si eu am pierdut nopti urmarind Prison Breake, 24, Stargate, Lost, dar eu inca mai am viatza sociala. Sau asa imi place sa cred. Problema e ca se generalizeaza aspectul asta de ahtiere dupa televizor/home cinema/calculator. Marea majoritate a prietenilor mei care au trecut de 30-35 de ani au trecut la pasiuni "berea in fatza TV/PC-ului". Sa le fie rusine!
Gata, ma duc iau o bere ca incepe meciul! :D

Pt prietenii mei fumatorii

O constatare trista: prietenii mei se lasa de fumat, prietenele mele se apuca de fumat.

De ceva ani balantza se inverseaza: acum 15-20 de ani barbatii fumau in draci si femeile f putin; in ultimul timp...barbatii se lasa pe capete de fumat, femeile se apuca...
Oare fumatul are legatura cu schimbarea pozitiei sociale a femeii?

Pt prietenii mei fumatorii, o idee pt tavan... :D

Salarii de 3000 de ron

Pot sa fiu ofticat de toti mucosii de 22 de ani care termina facultatea si vor salarii de 2-3000 ron?
I:Ce stii sa faci?
R Nimic!
I:Ai mai lucrat undeva?
R: Nu, am studiat pana acum!
I:Nici macar voluntariate ceva, colaborari periodice sau la proiect?
R: Nu, nu v-am zis ca am invatzat pana acum? Nu puteam sa merg si cu facultatea si cu jobul. Acum am terminat, vreau sa ma angajez.
I: Pai si cum se face ca te astepti la un astfel de salariu, fara a avea experienta?
R: Pai am prieteni sau fosti colegi si atat castiga. Si atat vreau si eu.

Si uite asa avand exemplu 20% din tinerii Romaniei (care au lucrat din primul an de facultate si acum au experienza pe un sector) si restul de 80% dintre tineri vor joburi bine platite. F multi nu se mai uita in jurul lor, ci doar la cei care au reusit. Poate unii au reusit pe relatii, nu pe merite, dar recunoaste careva? Asa ca permiteti-mi sa dau cu hua celor din noua generatie care s-ar vrea manageri din prima, si cu salarii europene, doar pe baza teoriei de c*cat invatzata in facultate.

'Porci' pasionati de fotbal

"Nu pot sa inteleg de ce se uita barbatii la fotbal, ce inteleg din el!"
Ah, nu, nu eu, eu inteleg perfect, voci din sectorul femimin se exprima astfel.
DPMDV lucrurile stau simplu. Mai tii minte cand ai facut la scoala 'matematica'(a se citi orice alta materie) si ai inceput sa inveti un pic, sa recunosti formulele sa iti iasa problemele... ai inceput sa inveti cu pasiune si intr-un final sa fii bun, iar satisfactiile sa inceapa sa apara? Cam asa e si cu fotbalul, numai ca in varianta light, unde creierul nu rumega formule.
Toata lumea joaca fotbal in copilarie. Inclusiv fetele(numai ca mai tarziu devine naspa, ca nah, societatea te limiteaza, iti spune ce se cade si ce nu se cade pt o fata). Chiar daca toata lumea joaca fotbal, putini ajung sa stie cu mingea, sa vada "formulele" si sa descopere secretul driblingului. Astia cauta sa devina 'olimpici' cu piciorul, ceilalti se transforma in suporteri, pt placerea de a-i urmari pe aia care stiu, pe meseriasi, pe olimpici. De-asta divizia C are 50 de suporteri in tribuna si Champions Ligue are milioane de urmaritori. Pt cel devenit suporter incepe studiul: echipa, asezare, formula de joc, scheme, evolutie,antrenor,etc. Pe masura ce incepi sa-i recunosti pe teren, sa recunosti shemele sau sa anticipezi invingatorul sau chiar rezultatul, apar si satisfactiile. E musai sa tzii cu cineva, nu poti fi 'curva', sa tii cu toti. Si cand echipa ta castiga, tu castigi. Moral, altfel ei fac bani si tu de alegi cu banii dati. E la fel cum te duci la un concert: acolo muzica bucura urechea, aici spectacolul sportiv ridica adrenalina. Apoi este si ideea de turma, e un loc unde iesi cu baietii, unde tipi, injuri, tzopai, aplauzi, te bucuri...unde refulezi fara ca cineva sa te considere sarit de pe fix. Inchipuitzi-va cum ar fi sa zici intr-o banca: "Saaa-mi bag p*laaaaa ce ratare!" Si sa dai un sut la scaunul de plastic din fatza ta. Pe stadion refularea functioneaza. Faptul ca sunt fractiuni care ajung la extrema, este un alt discurs, si nu vorbesc despre persoane dezechilibrate psihic/social, ci despre suporterul generic, fie ca se afla in fatza televizorului, fie pe stadion.
So, live sau in fatza televizorului, urmarirea unor partide de fotbal devine un mijloc de refulare, un fel de mers la shopping pt femei. :D
Chiar daca pare 'porcesc' gestul omului din videoclip, noi suporterii, il intelegem!

Scoala si invatamantul sunt pe primul loc

Administratzii locale/ guvern /organizatii non guvernamentale / presedentzie / scoala si invatamant / primarii / partide politice. Din raspunsurile astea, a avut de ales cetateanul roman intre 18-75 de ani, la intrebarea 'in cine aveti mai multa incredere?!'...
Stiti ce a ales romanul? Incredibil dar adevarat: scoala si invatamantul!!!!!
Raspunsul a shocat un intreg auditoriu, toti manageri ai unei multinationale. "Cum e posibil? Sondajul a fost facut si-n Italia iar invatamantul era printre ultimele clasate!" a afirmat unul dintre manageri."Si in plus toti va plangeti ca nu se mai face scoala ca pe vremuri!..."
Toata lumea s-a intors catre mine, din moment ce eu eram singurul roman de la prezentare.
Mi-au trecut prin cap in momentul ala 3 raspunsuri.
1. La sondaj au participat oameni pana la 75 de ani, cca 2/3 fiind parinti si bunici. Cand parintii mei se lauda cu mine si spun 'fiul meu e director de la 25 de ani' nu iau in calcul ca lucrez de la 18 ani, in studentie am lucrat ani buni la centrul pt romanii din afara granitelor si ca am fost f norocos, pe langa serios si muncitor...ei spun "Era olimpic, a avut bursa in strainatate, stie 3 limbi straine!" Lucruri care sunt adevarate, chiar daca sunt spuse cosmetizat, sa dea bine... In ochii mei celelalte au fost cele care m-au propulsat. In ochii lor scoala si educatia m-au adus unde sunt. Daca va uitati cati dintre managerii din multinationale sunt intre 25 si 35 de ani, o sa intelegeti de ce parintii lor (si chiar multi dintre ei) au raspuns asa, punad atat de mare accent pe scoala si invatamant.
2. Apoi sunt tinerii care nu au invatzat limbi straine si se lovesc frecvent de refuzuri la interviuri si raman cu regretul ca daca ar fi invatzat si ei la scoala macar o limba straina, nu am mai fi ratat joburi mai bine platite. Si apoi au raspuns si parintii acestora.
3. Nu in ultimul rand sunt oamenii de varsta a doua si a treia care au facut/nu au facut scoala ca lumea. Cei care au facut ani de scoli au tras din greu caci era mare exigentza pe atunci si li se pare ca noua generatie nu mai invatza nimic si ca o sa se aleaga praful de ei. Cei care nu au facut multe scoli si s-au oprit pe la profesionale si postliceale au trait mereu cu regretul ca daca faceau scoala mai multa aveau shanse mai multe in viatza sau o viatza mai usoara.
Altceva nu mi-a mai venit in minte atunci, dar oamenii au parut a fi multumiti de raspuns.
Voi de ce credeti ca romanul le plaseaza pe primul loc atunci cand vine vorba de incredere?!

Blogul nu mai e la moda

Primesc zilele trecute un link de la o prietena, cu "Blogul nu mai e la moda".
" Thinking about launching your own blog? Here's some friendly advice: Don't. And if you've already got one, pull the plug.
Writing a weblog today isn't the bright idea it was four years ago. The blogosphere, once a freshwater oasis of folksy self-expression and clever thought, has been flooded by a tsunami of paid bilge. Cut-rate journalists and underground marketing campaigns now drown out the authentic voices of amateur wordsmiths. It's almost impossible to get noticed, except by hecklers. And why bother? The time it takes to craft sharp, witty blog prose is better spent expressing yourself on Flickr, Facebook, or Twitter."
As spune mai rpd ca postarea este o reclama pt respectivele servere.
Intr-adevar nu mai e vreo chestie smechera sa ai blog, ca acum 4 ani, acum multa lume are, dar intre timp utilitatea blogului a prins si alte directii, cu alte veleitati.
Cunosc oameni care si-au facut din blog o arhiva de fotografii profi, altii si-au facut magazin on line, altii din spirit pur altruist posteaza informatii utile, altii si-au facut afacere din subiecte si materiale pt ziare sau avocati, altii incearca sa faca trafic ca sa-si posteze publcitate si sa faca bani, apoi sunt cei 'originari" care l-au facut in sensul propriu de blog sau mai sunt cei genul meu care au facut unul ca un jurnal on line de ganduri, zambete si injuraturi, cu arhiva de linkuri, filmuletze si foto faine share-uite cu prietenii.
So, faceti-va blog, si debitati (cand aveti timp) caci ceea ce e scris ramane, si daca eu citesc maine ceva si-mi place, am sa scriu si eu despre voi si eventual am sa dau mai departe prietenilor mei, poate mai bucura ochiul cuiva ceea ce ati scris.
Vremea cand scriai pe blog sa te faci remarcat de nu stiu ce ziar sau agentie a trecut si ar putea sa fie utila unuia de 18-25 de ani, ca exercitiu mental sau experienta scrisului, pe mine si daca m-ar recruta un ziar nu m-as duce. Simplu, ar fi mai multa munca si mai putini bani.
Asa ca dati-mi voie sa-mi tin 'arhiva' on line, numita blog, si sa va dau mass cu linkul blogului meu cand am postari faine, decat sa va dau 10 massuri cu haiosenii pe care le gasesc pe net(si de obicei le pun pe blog).
Cui nu-i place ce scriu oricum nu mai intra a doua oara. Asa ca nu va faceti griji, bloggerul dispare de la sine cand nu-l mai viziteaza nimeni.

Sufla-n ea!

Eu nu sunt beata, doar un pic bauta, si restul curva. Enjoy it!



Nu stiu de ce au facut astia de la Realitatea stiri cu ea, ca nu e nici prima si nici ultima eleva beata. Si nici ultima curva. Lasati fata in pace, tiristii unde sa opreasca? ;))

Secolul Ics Ics i

In secolul XXi cand unii au facut legi intregi pentru protectia copilului , altii ii folosesc pe post de jucarii sau la amuzament.Chiar daca respectiva cobra are f probabil dintii scosi, imaginea contrasteaza puternic cu campaniile pt promovarea si apararea drepturilor copiilor. Parca nu ar fi acelasi secol, aceeasi lume.

Azi am jignit un aurolac

Eram in trafic azi, la Unirii la semafor. Un aurolac trecea printre masini. Pe bord zacea o moneda de 10 bani. Desi nu mai dau de mult de mila, iau moneda si i-o intind prin geamul deschis. Mi-a raspuns: "Ma jignesti!" S-a intors si a trecut randul celalalt de masini. M-a pus dracu' sa-l jignesc!...futu-ma-n domnia lui!

Ferea!

Tot din categoria sporturi extreme, unul mai 'uman', desi gagiul in cauza pare un pic 'fuori'.



Desi mi-am luat role, lenesul din mine nu s-a trezit la viatza, so...nu pot sa spun ca stiu ca am cunoscut bucuria de a te da pe role...stiti bucuria aia cand ajungi sa fii bun la ceva, si incepe sa-ti placa. Asta deja e sarit de pe shine, atat de mult l-a rapit datul pe role.

Ciupercute otravitoare

Priviti aceste ciupercutze, sunt aproape frumoase. Pacat ca sunt otravitoare.

Traiasca Republica Socialista Romania!

Cand un angajat intra in conflict cu conducerea pentru ca a fost tzepuit sau i-au fost incalcate drepturile salariale, primul lucru la care se gandeste e "Lasa ca v-o fac eu, cunosc eu cativa ziaristi, va reclam la ITM si o sa platiti voi indesat cacatzii de bani pe care i-am muncit si nu mi i-ati dat! Si daca nu o rezolv asa va dau in judecata si tot imi recuperez banii!"
La judecata f putini ajung. In schimb conflicte de munca, aud din ce in ce mai multe, pe masura ce angajatii ajung sa-si cunoasca drepturile. De partea cealalta sunt inca multi patroni se comporta precum stapanii de scalvi. Am urmarit scandalul de la Interesul Public cu matrashirea unor ziaristi. S-au agitat mai multi ziaristi pe blogurile lor, facandu-se public cacaturile din interiorul firmei. Cacaturi la cere nu te-ai astepta la un ziar. Mi-am dat seama ca desi ziaristii sunt zmei cand vine vorba de altii pe care-i dau in gat si din groapa carora scot tot celul de cacaturi, atunci cand vine vorba despre neregulile de la locul lor de munca putini fac ceva. Astora de la Interesul le-au sarit din schema 2-3 salarii ("ca nu au fost bani"), nu li se plateste concediul neefectuat nici dupa ce isi incheie contractul, sau nu li se mai da ultimul salariu, iau banii in mana fara sa semneze macar un stat sau un fluturas de salariu drept dovada, ii platesc in euro/dolari/ron in raport de cursul care-l avantajeaza pe patron in ziua salariilor, sunt concediati abuziv, cei mai multi nu au contracte de munca...etc, etc, cam toate neregulile despre care ei scriu ca se intampla la alte firme. Cititi in postarile ziaristilor. Au avut cativa curajul sa-si ceara drepturile si i-au dat afara. Acum colegi si ex colegi se agita si incep sa spuna din casa, dar pana acum? Replica a venit plata: "Cum sa te iei de Locic? Care e tzepar de meserie? Are in spate un intreg birou de avocati si are sustinere sus sus, la securitate si in politica."
In concluzie, ziaristii sunt tari in gura dar doar cand e vorba de altii, nu si cand e vorba de propria piele.
Zilele trecute era unu' shef pe investigatii la Ziua, invitat la Nasul. Si povestea despre o investigatie pe sus. Isi trimisese un ziarist (ce lucra pe investigatii de 15 ani, un ziarist convins, cu coloana vertebrala) la MI pt aprofundarea investigatiei, si dupa o ora a iesit alt om. A spus ca renuntza la orice descoperire facuta pana atunci iar a doua zi si-a dat demisia si-a renuntzat la aceasta meserie. Dupa 15 ani!
Am ramas socat de acesta declaratie. Era clar ca fusese amenintzat, si nu atat el , cat familia. Chiar in sediul MI.
Asa ca data viitoare cand un ziarist se va mai bate cu caramida in piept ca el e ziaristu' lu peste, sa se duca sa-i continuie aluia ancheta. Sistemul e corupt, numea o stie, toata lumea vorbeste, dar nu se schimba nimic. Ca pe vremea lu ceasca, numai ca atunci se vorbea pe la coltzuri. Altfel tot securitatea si partidul sunt la putere. Traiasca Republica Socialista Romania!

Ai matreatza?

Una dintre cele ma faine reclame din utimul an. Pacat ca e la sampon antimatreatza.

SEX este cel mai cautat cuvant pe search-urile de pe net

Plecand de la postarea mea cu procuparile romanilor, imi trimite un prieten o reclama.



Aceasta e reclama. Ca orice reclama ar trebui sa prezinte un adevar sau nu ar avea voie sa comunice minciuni din cate stiu eu. Atunci datele astea ar trebui sa ne dea de gandit:
*12% din toate website-urile sun pornografice
*35% din dowloaduri sunt de natura pornografica
*SEX este cel mai cautat cuvant pe search-urile de pe net
*72% dintre utilizatori sunt barbati
*28% femei
(la ultimele 2 cifre ma asteptam)
70% din traficul catre aceste site-uri este facut in orarul de lucru 9-17
89% dintre paginile porno sunt produse de USA

Sa inteleg ca tara aia cu lapte si miere in care-si doreau toti sa emigreze e o tara de frustrati care prefera sa se manifeste intr-o lume virtuala? Sper doar ca datele sunt intentionat prezentate eronat. Asta pt binele prietenilor care au amigrat in state. Chiar sper.

Pure Olive Oil Soap

La intoarcerea din Grecia, ca tot omul, am dat o tura sa iau souveniruri pt amici si prieteni. Pt barbati era simplu, ouzo e un suvenir fain, cu sticle si cutii aspectoase si daca-ti pui mintea cu el te si dezinfecteaza. Pt fete a fost mai greu erau tot felul de farfurioare, cani , masline uscate si sarate, chinezarisme, magneti cu Thassos, dar nimic feminin, specific zonei si pe care sa-l iei pe post de suovenir, nu pe post de investitie. Asta pana am gasit Pure Olive Oil Soap, adica sapunul din ulei de masline, frumos ambalat, in diverse combinatii, numai bun de souvenir. Prietenele au zambit si mi-au multumit pt gandul frumos de a le lua ceva din Grecia. Nu am inteles de ce au zambit. Pana ieri. Tocmai desfacusem un astfel de sapun. Am incercat sa-l folosesc, dar stiti ceva? PUTE-N DRACI! E cacaniu verzui, unsuros, si puteeeee...
Stiti sapunul ala de casa facut de bunici? Ala din moare, soda caustica si grasime de porc? D-ala e! Sau ma rog, pe-aproape.
L-am folosit de dragul sanatatii corporale, iti dai seama 'e din ulei de masline'...dar a trebuit sa fac dush din nou pt a alunga duhoarea.
Dragele mele prietene, carora v-am adus acest suovenir, sper ca nu l-ati desfacut. Nu-l despachetati, mai bine lasati-l in ambalaj, ca amintire. Multumesc. :D

Lista lu' DC++ in share pt prieteni

Aseara ii aratam cuiva cum se lucreaza in excel. Ca sa am cat mai multe exemple despre ceea ce se poate face in excel dau un search cu .xls pe DC++ si gaseste o listya intreaga. Dau download la tot si dupa 3 min anulez downloadul. Printre fisierele downloadate supriza. 2 liste detaliate cu dame de companie: cu nume , inaltime, greutate, varsta, nr de telefon, tarife, ce tipuri de sex practica, etc...si contacte si impresii de la saloane de masaj erotic.
Daca aveti si voi italieni disperati care cer nre de tel cum imi cer mie ai mei...in spirit de 'porc' pur masculin va sharuiesc listele cand va trebuie. ;))

Trist

Ma uitam zilele trecute in datele de la trafic.ro la cuvintele cheie cele mai folosite pt search. Blogul meu, de altfel unul pt mine si prieteni, e cel mai accesat de oamenii care cauta 'blogul unei prostituate'. Trist. In ceea ce priveste cuvintele cheie de search pe bogurile amicilor/cunoscutilor/ziaristilor, in top am gasit cuvinte precum 'Becali', 'cure de slabit' sau 'porno'. Va vine sa credeti? Va dati seama ce preocupari au romanii? Trist de doua ori.

Pt amatorii de parapanta

Pentru amatorii de senzatii tari, o noua provocare, parapanta in pestera. Do not try it! :D

Barfly - Un "Club A" al categoriei 25-40 de ani

Primesc de la o prietena, deranjata ca mergem frecvent in Barfly(din pacate nu ca pe vremuri :D ) un post depre respectivul club. Post in care o pustioaca arunca cu piatra in cuibul nostru favorit(e drept vechiul era si mai apreciat). Barfly este intr-adevar o stare de spirit. You must fit in ca sa rezisti. daca te aranjeza clubul, cu greu il mai lasi.

Vechiul Barfly, avea 3 camere cu tot cu bar, o singura buda, nu era prea mult spatiu si era fum mult, si uneori putea a pipi la intrare (multzumita moshului de deasupra care era deranjat de bar). Avea in schimb oameni faini, mai flower-power asa, bautura ieftina, nu plateai intrare, muzica foarte buna si in plus treceai la orice ora si gaseai prieteni. Erai ca acasa. Puteai sa te manifesti cum voiai, cu conditia sa nu-i deranjezi ce ceilalti. Si cum ceilalti erau asemeni tie... La baie asteptai mereu, dar si combinai la greu. Sau iti facei cunostintze, in cateva luni cunoasteai cam toata lumea care era de-a casei.
Erai om de Bamboo, era clar, locul tau nu era aici. Era prima si ultima vizita.

Noul Barfly e mai spatios si intr-adevar te impiedici de mese, si nu prea mai poti sa dansezi pe ele. Cu aerisirea e greu pt ca marea majoritatea a clientilor fideli sunt tutungerii ambulante, leaga tigarile si sunt impatimitzi intr-ale nicotinei. E ascuns si de-abia ti-l gasesc taximetristii. Dar asta nu a oprit lumea ca la redeschidere, sa fie full. La ora 22 inca nu se stia daca dechiderea va fi in seara aia, iar la miezul noptii era full. Asta spune mult despre fidelitatea clientilor, mai ales ca se tot amanase cateva luni redeschiderea. Bude sunt mai multe dar si lume mai multa, asa ca tot iti mai ramane loc de combinat. :D Si mai putin loc de pipi.
Au tot aflat de el pustani si te mai trezesti cu vreun viteaz de noua generatie langa tine, dar pe ansambu e ok, a ramas lumea veche. Ideea patronilor a fost faina: sa-ti deschizi un bar pt ai casei, pt prieteni... pt ca ai multi si insetati.
Clubul nu vi-l recomand, stati departe de el, ca sa am eu loc cand merg.

No need Cool photos

Din ce in ce mai 'la moda' este sa ai fotografii cu vedetele. Sau din ce in ce mai disperata noua generatie dupa fotografii cu vedetele. La concerte, la teatru, la filmari. Chiar atunci cand este vorba despre oameni politici lumea se incanta sa dea mana, sa faca o fotografie, m-am intalnit cu x, a trecut pe langa mine,a vorbit cu mine, d-astea.
Omul ramane marcat ca si cum s-ar fi intamplat cine stie ce fericire in viatza lui, a nascut sotia sau a luat ala mic la facultate.
In realitate omul ala, 'vedeta' nu-si aduce aminte nicicum despre respectiva persoana, pozeaza din complezentza si discuta asijderea. E deplasat sa-l rogi sa faca o fotografie cu tine doar din punctul tau de vedere. Din punctul lui, e ceva obisnuit, e pretul statutului de 'vedeta'.
Pe masura ce ajungi sa cunosti 'vedetele' iti dai seama ca sunt oameni obisnuiti cei mai multi, oameni normali ca si tine. Sau mai sunt cei care nu iti incap in piele de vedetism, dar oameni cu caracter indoielnic se gasesc in toate paturile.Intr-un cuvant,si c*catul lor pute...ca sa o spunem franc.
Bai generatia PRO, nu mai disperati accesurile back stage si nu mai umpleti albumele cu astfel de foto, daca vedeta aia o sa ramana in picioare si peste ani, amintirile vor ramane la fel de vii de fiecare data cand ii vei auzi/vedea. No need cool photos.

Unu' care-si canta singur

Asta sigur si-a pus / cantat singur muzica la nunta lui! :D

'Prieten' la italieni

Italienii, cum nu au in vocabular cuvantul 'prieten/i', nici nu au asa ceva. Adica omul ala care sa vrea / sa te ajute neconditionat, sa te caute si cand nu are nevoie de tine, sa tina contact permanent cu tine pt ca felul tau de-a fi il reprezinta, caracterul tau il asociaza cu al sau (la nivel subconstient). Am o problema si sta in puterea prietenului x sa ma ajute, ma astept firesc sa ma ajute. Relatia e neconditionata. cand esti copil este de-a dreptul naiva, spontana, pur umana. Pe masura ce eveluezi(te prostesti) se transforma usor usor intr-o relatie cultivata. Dar asta e un alt aspect, societatea ne-a prostit.
Italienii au in schimb 'amic/i'. Un fel de prieten de conjunctura, unu' superficial, cum l-am cataloga noi. D-astia noi avem o multime, ii bagam de cele mai multe ori la cunostintze si nu simtim ca ar face parte cumva din viatza noastra, sunt mai mult un apendic, oarecum niste martori ai trecerii noastre.
Plecand de la premisa ca noi suntem niste italieni cu mai putini bani si cu 10-30 de ani social retarded(nu dati cu piatra, dar cum fac sondaje si studii de piata si pe Italia si pe Romania,cam stiu despre ce vorbesc si ma inspaimanta uneori cum semanam), oare peste x ani o sa ajungem si noi la fel? Prieteni de conjunctura? :-S

Did You know that?

Did You know that?

The Job

The job sau The best job =)) Salahor cu studii postuniversitare si paraspecializari.
Sau worcahaulic motivat de traininguri, time management si recunoasterea muncii sale.
Fara nici o legatura cu filmuletul de mai jos :D Debitam si eu niste shit-uri sa pun pe blog, sa nu-i dezamagesc pe I. si M. =))

Tzupi, cand am vazut filmuletzul m-am gandit ca asa e la voi acum in Miami! ;))

Zambetul de duminica

Va share-uiesc zambetul de duminica, se pare ca nu toti fanii lui Michael Jackson au murit! :D

Frumoasa mentalitate!Punct.

Poveste: in perioada interbelica cele 2 partide ce alternau la guvernare aveau 2 ipostaze de infruntat: fucker sau get fucked. Nu va spun numele si nici cine pe cine, ca nu fac politica(cautati in arhivele Bibliotecii nationale, ca sigur gasiti).
Interesant e conceptul.
Partidul X ajunge la guvernare: se imprumuta puternic ouside, pe perioada scurta sau medie.
Cu banii imprumutati ridica si modernizeaza centre, fac schimbari, umanizeaza nivelul de trai. Mandat fructuos, votantul apreciaza. Ii voteaza din nou, dar in urmatorul mandat incepi sa-ti dai back datoriile e greu sa mai faci ceva, de fapt nu mai faci nimic si pierzi alegerile intr-un final. Vine concurentza la putere, parditul Y, bucuros de victorie dar se loveste de datoria externa creata de precedentul mandat. Si are de platit, din prima, sume si sume si sume, si nu face nimic, ca nu are cu ce. Firesc pierd alegerile. Lumea voteaza din nou concurentza, partidul X, care macar a facut ceva cand era la guvernare. And so on...
End of story.

Ma uit la televizor si povestea imi pare familiara. Un pardid pe final de mandat care mareste salarii, pensii, pozeaza in virgina dornica de copulatie, face, drege, dar bani nu sunt, ca daca erau pana acum s-ar fi facut ceva. Asta pe fondul unor scaderi puternice in procentele preferintelor electoratului. Daca tot se prevesteste venirea altora, macar sa le lasam zestre de purtat.
Frumoasa mentaliate! Punct.

Voi de ce dati de mila?

Plecand de la postarea cu "mana-ntinsa care nu spune o poveste..." am iscat fara sa vreau o discutie cu o prietena legat de parghiile care declanseaza 'datul de mila'. Ca sa nu va fac 'brief' va copiez discutia(cu acordul ei bine-nteles)
Voi de ce dati de mila? :P

Ela: se pare ca la origini a fost un caz real
Ela: e folosita ca exemplu clasic de comunicare in marketing
Io: e super filmuletzul
Ela: daaaa!
Ela: exact ca in filmul ala "mana intinsa care nu spune o poveste, nu merita pomana"
Ela: "ti-e mila?! ti-am luat banu'!"
Io: da, parca ar fi din 2 lumi diferite, din 2 realitati diferite dar cand te gandesti ca la baza au acelasi concept...
Io: "ti-e mila?! ti-am luat banu'!" cu "it’s a beautiful day, but i can not see it"
Ela: de fapt, oamenii aia scot banul nu pt ca le este mila
Ela: ci pt ca isi dau seama ca ei vad! si ca asta e un miracol!
Io: unii din cunoscutii mei dau bani ca sa li-i intoarca d-zeu inzecit, altii ca sa le merga bine, ca o pomana
Io: altii dau ca sa ii vada dzeu
Ela: da maaai! ingrozitor! mie mi se pare meschin
Io: putini dau din pura mila
Ela: eu dau putini bani la cersetori
Ela: cand dau zic"sa fie pt sufletul bunicii mele, ca poate vrea sa-si ia ceva pe lumea cealalta'
Ela: acu', nu cred ca pe lumea celalta sunt magazine si mall-uri
Io: esti religioasa?
Ela: dar asa zic eu...
Io: pai vezi
Io: te convingi singura
Ela: exact!
Io: iti gasesti un motiv sa dai
Ela: daaa!
Ela: am inventat un motiv. asta cu "dau ca sa ma vada Dzeu" nu ma reprezinta
Ela: mi-e greu sa cred ca Dzeu ar fi asa naiv sau ca ar negocia cu mine
Io: mi-e greu sa cred ca dzeu se gandeste la lucrurile astea
Io: :))

Cu sau fara

My way or highway! =))

As vrea sa fur ceva de la americani

As vrea sa invatzam si noi ceva de la americani, sa furam si noi ceva din sistemul lor de invatzamant. O sa-mi spuneti ca sunt nebun, ca sistemul lor e de cacat si ca marea majoritate ies niste dobitoci din scoala. Nu tot sistemul e gresit, doar unele lucruri, unele sunt de-a dreptul exceptionale pt un tanar. Ma refer doar la a fura ce ne lipseste noua, nu tot sistemul. Macar orele de dirigentie si cultura civica, tematica lor la aceste materii.
Ma uitam zilele trecute cum se chinuiau 2 sa-si incarce cartela Vodafone de la aparatele electronice de pe strada. Le stiti, chiar daca sunt destul de recent postate, cei mai multi le-ati vazut, multi v-ati intrebat ce sunt, altii nici macar, f putini ati apelat la ele.
Eh, elevii americani invatza din primele clase sa le utilizeze, asta invatza ei la dirigentie: sa foloseasca un card, un ATM, un automat/tonomat, cum sa plateasca on line, reguli de protectie stradala, in casa, impotriva accidentelor, cum sa sune la 911, sau la protectia consumatorului, etc, lucruri care ne-ar fi utile si noua, capitol la care stam f prost.

Sau la orele de cultura civica, ei invatza despre drepturile lor, despre de ce trebuie sa votezi si cum, ce implicatii are acest lucru, cine ii protejeaza drepturile, la cine trebuie sa apeleze in cazul in care ii sunt incalcate, care sunt practicile pt a fi aparat de un avocat, etc...lucruri pe care multe nici acum nu le stiu, iar cu multe am intrat in contact dupa 26 de ani, si prin natura jobului de director, altfel...
Data viitoare cand o sa asteptati 10 min dupa unu' care se chinuie sa scoata bani din bancomat, sau sa puna bani in bancomat, sau il vedeti ca trece indiferent pe strada pe langa unu' cazut, cand o sa mai ajunga Vadim in tur final pt ca tinerii nu s-au dus la vot, sa va intrebati daca mai e de cacat ideea de a imprumuta ceva din sistemul lor de invatzamant.

Utile

Din categoria utile, va share-uiesc acest link. Faceti-va cont si nu veti regreta, gasiti aici o multime de hrana pt suflet. ;)
http://www.adnstream.tv/

Today, a beautiful day

Din categoria 'Mana intinsa care nu spune o poveste...'
Nu urmari acest film, risti sa-ti atinga sufletul. Mai bine ramai indiferent.

Premiul de la Cannes 2008 pt scurt metraj.

Esti asemeni lor?

Credeti ca romanii ar avea ceva de invatzat de la 'boii' astia? :D (merita urmarit pana la capat, chiar daca are 8 min)

Am fost in delagatie si-am rupt! Nuuu.

Citeam zilele trecute un articol in FHM "25 de chestii pe care le crezi cool (dar nu sunt).
Nr 15 Sa calatoresti prin lume cu rucsacul in spate Plan: "Ma duc la Londra sa beau cele mai tari beri si-mi clatesc ochii cu diferite pasari exotice." Realitate: "Am ajuns la Earl's Court, stau intr-un hotel plin de gandaci, fumez tutun rulat, mananc hrana indiana de la bacania din colt, pentru ca e cea mai ieftina de pe aici. Ce tare! Niste australience grasane care vomita pe trotuarul paralel. Hai sa le vrajim putin!" Am incheiat citatul.

Exemplul mi s-a parut mai mult decat realist, chiar trist. Sa va spun dc. Marea majoritate a prietenilor mei sunt oameni faini, care nu se obosesc sa se laude, si care spun lucrurilor pe nume. 'Nume' f apropiat de cele descrise mai sus in multe cazuri. Cunosc si oameni care iti povestesc despre locuri si evenimente, dar printr-o prisma pur subiectiva, realitate deformata, doar in varianta in care da bine, pare cool. Mai ales atunci cand si tu ai fost acolo (dar el nu stie asta) si stii despre ce vorbeste. Marea majoritate care pleaca sa calatoreasca light sau cu rucsacul cauta varianta economica, caci nu-l dau banii afara din casa si de obicei vede multe dar nu foarte , caci cu banuti putini... mari ti-s limitarile Doamne! Deci in cazuri d-astea travel money light, sa credeti doar jumatate sau cereti sa spuna si despre cealalta fatza...nespusa.

Sau mai sunt cazurile in care pleci in delegatie sau pt traininguri si toata lumea isi inchipuie ca ai rupt, ai vizitat, te-ai distrat, ai f*tut tot pe-acolo. No fucking way. Abia de apuci sa vizitezi centrul orasului in care iesi, sa manaci intr-un restaurant fain si sa bei vreo bere in vreun pub. Ce viatza de noapte, ce 'succese'? Schimbi fusul orar, esti usor turmentat in primele zile, esti suprasolicitat fizic si intelectual, caci esti la training si trebuie sa valorifice la maximum banii pe care-i investesc in tine. Pleaca un prieten zilele trecute la Praga si ma gandeam ca o sa vina de acolo si sa-mi spuna: "Am fost beat mort de Absinth pur, am facut turul orasului, am dat o buca ca era la oferta", etc etc....
Mi-a raspuns sec: "Am fost la munca, crezi ca am avut timp de ceva? Am dat un tur..."
Am inteles imediat.

Mai e apoi cazul in care ne referim la "cine la cine priveste", prin prisma vulpii care nu ajunge la struguri. Esti in strainatate. Asa cum ucraineanul/basarabeanul se uita cu jind la roman, romanul la mai toate natziile europene si nu numai, italienii la americani, nemtii la elvetieni, englezi sau nordici, and so on...fiecare se uita si se comporta ca stapan/subjugat(la nivel psihic, subconstient) unul fata de celalalt.
Imi aduc aminte de o intamplare petrecuta in centrul orasului Milano intr-un pub, la meciul Italia-SUA. Un tip dragutzel cu care se tot bagau in seama 2 italience ok, avea ochi numai pt 2 americance sterse si grase, care intamplator ajunsesera la masa cu mine. El se tot chinuia sa le combine. Se baga in seama cu mine, imi spune ca sunt smecher si cand a prins ocazia m-a intrebat cum am facut sa le combin. L-am linistit spunand ca nu sunt combinatia mea si ca nu ma intereseaza, caci sunt fade si grase. Mi-a raspuns: "Da bai, dar sunt Americance!" L-am privit cu mila, gandindu-ma ca in Romania unu' ca asta s-ar masturba pe strada. A fost tare dezamagit cand a vazut ca plec si ca de fapt nu o sa f*t nimic, desi in ochii lui deja combinasem americancele(si el nu). Fetele probabil o sa spuna ca de fapt am fost cu americancele, eventual am facut si sex in 3. Ei bine, nu, in realitate lucrurile nu se intampla asa, chiar daca infatisharea te ajuta. Si de la 'ar fi putut sa se intample' la 'a se intampla' e cale lunga de cele mai multe ori, si putini o bat.
So, sotzilor/soatzelor, nu-i mai invidiati pe cei care pleaca la traininguri, ca seara 'nu rup patul/masa', ci cauta unde sa puna cornul in perna mai rpd. La fel si cu cei plecati light la vizitat...putine muzee au preturi mici, putine concerte sunt moca, super partide de footbal mai au bilete in ultimele zile, parcuri de distractii, cluburi, pub-uri si restaurante au preturi occidentale,pt oameni cu venituri occidentale. De obicei incearca cate 1 din fiecare si pt restul decat da cu ochiul si face poze ca sa-si aduca aminte unde a fost si ce a vizitat(varianta pt altii) si ce ar fi putut sa vada si sa faca(varianta stiuta in sinea lui si care il roade). Deci, pana nu ati fost acolo, nu invidiati pe nimeni, caci orice realitate are o pojghitza roza. ;)

Nu va e dor sa mancati in orash?

Apropo' de restaurante, ca tot facusem eu referire la cele 2 postari despre terasele romanesti si cele grecesti
...nu va e dor sa mancati in orash? :D

Ba al meu e mai tare

Ba al meu ! ;))

Salvati planeta

Serious stuff, said in a funny way. Don't miss it.
http://www.animalssavetheplanet.com/media/swf/design_video.swf?vidNumber=1

Pub de-o seama cu Bucur

Saptamana trecuta unul dintre prieteni a fost trimis in delegatie la Praga. Surprins a fost caci multe dintre berarii/hanuri/restaurante/taverne aveau postat la intrare placutze inscriptionate: Fondat in anul 13xx, 14xx.
Cat a sarbatorit orasul lui Bucur zilele trecute?
"549 de ani de la atestarea oraşului"? Cam cat cel mai vechi Pub al lor. Ma intreb de cand aveau hanuri sau taverne.


Fara nici o legatura cu varsta lu' Bucur, va mai share-uiesc cateva foto cu restaurante care mi-au placut.

Comme toi

Ziua profi, noaptea profi.

Ai o colega. Jobul ei shefa de departament, coordonatoare. Frumoasa, inteligenta, descurcareatza, coordoneaza autoritar si eficient cei 20 de oameni din subordine. Profi', profi'.
Intr-o zi unul din angajati o gaseste pe net, actritza intr-un film porno alaturi de Titus Stil, si il face cunoscut tuturor in firma. E usor de recunoscut, ea e... si intr-adevar si acolo e profi. Oamenii din subordine nu o mai respecta. Tu esti confuz, gandindu-te ca pana ieri o priveai ca pe o buna coordonatoare, ca pe o amica... si azi nu stii cum sa o mai privesti.
Ai putea sa mai lucrezi cu ea? Ii mai dai shansa sa-si continue jobul avand in vedere ca pana acum activitatea ei a fost de buna calitate? Avand in vedere ca e vorba de o activitate extra, ce nu are legatura cu jobul? Ii mai dai shansa sa demonstreze ca isi poate face treaba la fel de bine ca pana acum?
Cazul e real, s-a intamplat intr-o firma colaboratoare.
Raspunsul nu e simplu, era mai simplu sa nu fie nevoie sa-l caute. Voi ce parere aveti?

Spectacol cu delfini - Lisabona

In gradina zoologica din Lisabona, spectacol cu delfini.
Catalin, thanks for sharing with us!

Pic pic

Pic, pic, curgea sangele prin haine.

Zambetul de fier

Uite asa se zambeste cu tupeu, dupa ce recunosti ca ai manipulat milioane de oameni...
Asa-mi aduce aminte de Berlusconi...

Dumnezeu exista, dar nu cred ca e in povestea asta

Dumnezeu exista. Si medicii la fel. De oameni nu mai zic.
Am intrat azi in contact cu 3 fotografii publicate de NY Times si care s-ar fi invartit pe net in nov 2002,una dintre foto fiind premiata drept fotografia anului si numita "The hand of hope". In 2 cuvinte este vorba despre nasterea lui Ilamado Samuel Armas, diagnosticat cu spina bifida, o malformatie congenitala, si care a fost operat de Dr Bruner in interiorul uterului mamei sale. In timpul operatiei copilul s-a prins cu mana de mana doctorului.


Povestea este foarte miscatoare si datatoare de sperantze, mai ales ca ni-l arata si 'supravietuit' interventiei, cateva luni mai tarziu.

Povestea combina miracolele medicinei moderne cu miracolele lui Dumnezeu. Frumoasa poveste, sensibila pana la pipi, atinge coarda oricarei mamici sau om cu suflet sensibil.
INSA am dat un Google si nu am gasit nimic. Am dat un Yahoo search si nu am gasit nimic. Un search in youtube. Am dat un search in site-ul NYTimes si nu am gasit nimic.

Si atunci ma intreb, nu cumva e chiar poveste? Am ajuns sa inventam povesti frumoase in disperarea de a apropia oamenii de Dumnezeu? Mi-ar parea rau sa am dreptate. Ar suna a teoria conspiratiei, dar cum de prin motoarele de cautare principale nu a ramas nici o urma, ci doar in ppt-uri si emailui?
Sper ca vreunu' care stie mai multe si poate verifica povestea sa ma contrazica. Sper din tot sufletul.PLS!

Cum f*ti un concert

Sambata seara, la Brian Adams, am avut un bun exemplu despre cum poate fi f*tut un concert.
Te urci in elicopter ca sa-l filmezi si cobori la o altitudine mica sa prinzi ceva in cadru, ce p*la ta daca cei din public nu mai aud nimic. Pobabil au filmat ca sa justifice sumele enorme cheltuite de Zilele Bucurestiului.
(Sper sa fi fost in elicopter Virinel si Monica, pe banii lor, nu pe banii mei).

Cu mass. Sau fara.

Caut pe google, cu numele meu, selectand pagini din romania si bloguri(in loc de cautare pe web). M-am trezit ca imi gasesc numele intr-un blog http://massuridepemessenger.blogspot.com/ alaturi de un mass dat mai de mult, si care nu mai e nicicum de actualitate.
"cosac ionut (4/22/2008 1:07:31 PM): Frumosilor, aduce un prieten din Rep. Moldova vin rosu Dusha Monaha - Sufletul Calugarului, foarte bun, si de impresie, in sac, cu sigiliu, merge super bine de facut cadou! 15 ron sticla, daca va intereseaza imi ziceti si va iau. Dati mai departe, ca e pt prieten pontul...cosac_2"

Ba chiar as putea spune ca ar putea induce in eroare la momentul actual, pentru ca m-as supara sa ma mai abordeze cineva pe YM acum, pt un anuntz facut pe mess acum x luni, mai ales ca intre timp astia ai moldoveanului meu au intrat pe piata romanesca si importa vin cu trenurile, si se gaseste vin d-ala bun pe la 9-11 ron sticla prin unele magazine. Bine ca nu am dat massul si cu nr de tel.
Relalizez ca massurile pot ajunge te miri unde... si daca ti le mai preia si cate unu' altu' te trezesti ca te suna cine stie cine peste x ani la 3 dimineatza sa te intrebe de vreo sticla de vin(in cazul de fatza) iar la cate masuri am dat cu joburi, nu m-ar mira sa ma sune vreun disperat pe la 5 dimineatza sa ma intrebe de-un loc de munca.
Am un obicei de a ajuta lumea. Prost obicei. Cunoscutii s-au obisnuit cu asta si ma intreaba mereu de joburi, contacte, oferte, relatii, etc, si cand nu stiu eu, am sigur in lista vreunu' care stie.
Asa s-au nascut massurile mele. Apoi m-am nesimtit, gandindu-ma ca din cele 50-100 de linkuri, bancuri, ponturi, joburi, etc pe care le primesc pe mess zilnic, cateva ar putea sa amuze/intereseze/preocupe/alerteze si pe ceilalti, ai mei din lista. Nu e tot timpul asa, realizezi doar cand ti-o mai spune cate unu'.
Mai tineti minte massul cu una care dona pui de dobermani sau ciobanesti german sau ce dracu dona, cu id de mess ceva cu ancamunteanu si un nr de telefon? L-am dat si eu mai departe, ma manase mila pt animale, dragostea pt caini. Apoi m-a lovit. Bai dar daca o fi vreo d-aia care facea puncte pe seama apelurilor primite? Am sunat. D-aia era: "Ati gresit, nu stiu nimic despre nici un pui de caine!" suna vocea chicotita a unei pustioaice.
Bravo mie, ma simteam ca unu' d-ala inconstient care sunase la 112 sa faca o gluma. Nu facusem asta, dar dadusem un mass cu o teapa.
De atunci nu mai dau masuri cu vand, donez, ofer, sange la punga sau pe pereti. Chiar daca moare un om fara donatorul ala.
Uneori un mass primit poate fi un spam sau o poarta catre multi dinti de virusi. E ca si cum te-ai duce intr-o discoteca si ti-ai trage-o cu vreo 10 fara prezervativ, cu sperantza ca nu are vreuna vreo boala. Asa ca mai bine nu mai dai mass(sau folosesti prezervativ).
Daca moare vreun cunoscut de-al vostru care avea nevoie de A2Negativ sa-i multumiti si lu' Anca asta Munteanu.

MMMM - mult mai multa miuzica

Dimineatza (ora 11) mi-a inceput cu o melodie ce m-a surprins, o combinatie de Hip Hop si violine. Am cautat pe youtube si iata ce-am gasit: 2 viori in mana a 2 frati fac cam asa.


Se pare ca au fost descoperiti la America's Got Talent 2008.
Din ce in ce mai mult combinatiile de stiluri scot muzica de calitate, probabil stilul clasic pe categorii de muzica nu mai e suficient pentru un public din ce in ce mai complex, mai complicat.

O avem si noi pe Loredana, ii au si altii pe ai lor. Enjoy it! E demential rusul asta.

Inhibitii. Ne.

Va dau un link in share. Sa va ganditi daca naturaletea lor e buna sau exagerata. La mine in birou deja a starnit controverse.Unii pro, altii contra.

Eu sunt pro. Sunt naturali, nu au prea multe inhibitii si nici limitari sociale. Se incadreaza in peisaj, stiu unde au venit, stiu unde se afla, se comporta ca atare.

Citiva ii considera cu o atitudine deplasata, prea dezinhibata, neadecvata in societate.(de parca concertele noastre cu muuuulti multi beti rupti in gura sunt un exemplu bun dpdv social).

Nu sunt generatia pro, dar nu vad de ce nu s-ar manifesta liberi, in conditiile in care Rodney Carrington e cunoscut slobod la gura, un fel de Margineanu de-al nostru(al nostru-i mai profund)...iar cei din sala sunt publicul lui, au stiut unde vin. E ca si cum te-ai duce la un spectacol Vacanza Mare si te-ai oripila. Pana mea, stii unde te duci. Moralistii si pudicele sa stea acasa. Go 4 it, si dati si voi cu piatra, care este neprihanite ele/ei. :D
http://dutchwatch.multiply.com/video/item/138

Fetzele ce lumineaza

Nu sunt un mare iubitor de copii (pana cand o sa-i am pe-ai mei, imi zic cei care au deja) dar fetzele astea 2 mi-au luminat ziua.

Fereastra pt suflet

Bai, cand ai mult de munca si te f*t toti si simti ca nu mai poti, intra pe http://www.powerpoints.org/ si baga mare, relax, razi un pic, sau mai mult, fuck them!
Linkul asta e o fereastra pt suflet, cand am draci si imi vine sa-mi bag pulpa, intru aici si ma hranesc cu imagini.

Fumatul e sanatos! (articol pt dusmani)

Si cum va spuneam, e sanatos, nu va luati dupa astia care zic ce zic.
Si imaginile astea sunt asa, la misto! ;)

Irene, 'dragoste la prima degustare'

'Irene' nu este numele vreunei foste iubite, nu este numele vreunei dansatoare exotice sau al vreunui fotomodel celebru, este pur si simplu o taverna. In Potos, Thassos, Grecia.
Am vrut sa-i dedic o postare pentru ca tratamentul primit in calitate de client al acestei terase este unul pe care mi l-am dorit intotdeauna, si din care patronii/managerii de restaurante din romania ar trebui sa ia cursuri.
Inca inainte de a pleca in concediu citisem pe forumuri si pe net despre o terasa/taverna cu mancare f buna si pe care chiar gasesti un ospatar vorbind romana.

Ajunsi in Potos am inceput sa o cautam, si dupa ce am vorbit cu Vasilis la Scuba diving Club, l-am intrebat pe el. Era la 2 pasi de el, ne spune ca se manaca f bine si ca foarte des mananca acolo caci au preturi bune si mancarea super. Zic na, poate omul ii face reclama ca-i fac astia reducere, daca le trimite clienti.
Ne zice ca sunt 2 asociati acolo Kostas si George, si eventual sa le spunem ca ne-a indrumat el sa mancam la taverna, ca ne fac reducere.

Dupa scuba ne oprim la 'Irene', toate mesele ocupate, pt 10 secunde vanam cu privirea poate poate.
O fatza zambitoare se apropie de noi, ne saluta in engleza si ne intreaba daca dorim sa mancam. Ii spunem ca ne-a zis Vasilis Vasiliadis, domnul de la Scuba Diving Club ca se manaca bine la ei. F amabil, de niciunde, separa niste mese, le recombina si ne scoate 4 locuri la umbra, pe terasa, cu deschidere spre mare.
Ea e Irene (marea e in spatele meu).

Preturi bune, mai mici decat mancasem noi in primele zile in Skala Potamia. In 2 min ne-au luat comanda, il alte 2 ne aduc berile si apa, in 5-6 min ne-au adus cele mai multe dintre feluri. In tot acest timp cu o privire si-un zambet de parca eram de-ai casei de-o viatza, prieteni sau din familie. Super buna mancarea. Cel mai proaspat calamar ever. Cel mai bun calamar ever. Cea mai buna caracatita ever. Ne trezim cu un platou mic de prajitura casei si inghetzata, 'din partea casei' suna o voce in romana, desi baiatul avea o fatza de grec get beget. Vorbim un pic cu el, era Ianis, tipul despre care tot auzisem ca vorbeste romana. Cat am stat pe terasa am auzit zeci de persoane strigandu-l in romana, era clar ca romanii erau de-ai casei acolo.
Il vedem pe Vasilias la terasa , ne saluta, si ne trezim cu un alt platou de inghetzata din partea casei, ne cinstea el.
Nota ne-o aduce o domnisoara trimisa de George si ne spune "Este 47.50 euro, imi dati 45." O reducere de 2.5 euro, nu era cine stie ce, dar gestul, ideea in sine, pt mine (care ma certasem cu zeci de ospatari care strambasera din nas in Romania caci le lasasem 6-7% ciubuc si nu 10% din nota) pt mine...insemnau enorm. Nu ca suma, dar ca gest.
La final George se apropie de noi si ne multumeste, ne intreaba unde stam si cat mai ramanem... Ma prinsesem eu ca in general daca te considera potential client si esti prima - a doua zi iti dau ceva din partea casei unele restaurante, dar noi stateam la 43 de km de Potos, era putin probabil sa mai trecem, nu meritam atata atentie.

Am plecat discutand despre felul in care ne-am simtit tratati: omeneste, familial, cu respect, cu un mare zambet pe fatza, ceea ce in Romania rar vazusem. E drept, cand e afacere de familie si esti in contact direct cu clinetul, te comporti altfel decat un ospatar cu 5 mil salariul si restul cat iese de la japca sau bacsis.

Peste 2 zile ajungem in zona si ne repezim din nou la Irene. Ne recunoaste zambitor si ne aranjeaza o masa, 'povesteste' cu noi natural, spontan, firesc.
Dupa masa din nou din partea casei desert. Din nou tratament familial, servire prompta si mancare super buna.
Peste inca 2 zile facem din nou turul insulei, ne oprim din nou sa mancam la Irene. Ne vede, zambeste si ne spune ca e mai ieftin sa ne luam o canapea in Potos decat sa venim 43 de km. Ne recomanda Big mix sea food, un platou de 4 persoane. Calamar, file de pangasius, midii si sardine. Ne spune: e foarte bun, si iesiti mai ieftin. 24 de euro. Nu era in meniu, dar a fost atat de bun... Am mancat de ne-am mushcat de mana.
Imi aduc aminte de patronul italian, in restaurantul de pe malul marii in care am lucrat ospatar 10 zile, ce conceptii avea: Un ospatar bun vinde pestele vechi, carnea care sta sa expire, si convinge clientul ca e cea mai buna alegere. Nici in Romania nu sunt departe ai nostri. Si la noi se intampla. Din pacate.

In ultima zi venim la Aliki pe plaja, si ne repezim sa mancam la Irene. Ne primeste razand. Ne face din nou un big mix sea food, de data asta cu rechin, calamar, peste spada si midii.
Numai cand l-am vazut si ni s-a facut foame.




Nu am mancat niciodata cu atata pofta, parca era prima oara cand mancam, desi mancasem zi de zi, toata saptamana. Lasand la o parte ca am avut platoul pe masa in 10 min. In conditiile in care terasa era plina. Pai la noi asteptam 30 min minim. Ca sa nu mai zic ca la mare la noi astepti si cate 1 ora.

Sa nu uitam, de fiecare data desert/inghetzata din partea casei si trecut pe la masa pt o vorba buna, o gluma, o intrebare de sanatate...

Ii spunem ca plecam a doua zi dimineatza si ne roaga sa trecem pe la el inainte sa plecam din Potos. Am trecut pe seara, si ne-a oferit cate o sticla de vin bun, cu fundul adanc, 'din partea casei'. El e George, si daca ajungeti in Potos cautati taverna asta, e unul din lucrurile bune care vi se pot intampla in viata asta.


Am plecat si mi-a parut rau ca am plecat. Era singurul regret, ca acasa nu am un astfel de restaurant, si credeti-ma, am incercat multe. Sa mergi ca acasa, sa fii tratat cu respect cu un zambet, cu o vorba buna, sa nu te gandesti ca la noi ca poate-ti scuipa-n mancare. Pt orice restaurant sau terasa din Romania esti neica nimeni, a trebuit sa ajung intr-o insula sa fiu tratat asa cum ar trebui de altfel, asa cum orice patron de restaurant ar trebui sa-si puna-n target.
Complimente managerilor de acolo, bucatarului, Multumim George!

PS asta e contactul de acolo 2593052485 Taverna Irene, Potos - Thassos, daca vreodata aveti ocazia sa mancati acolo, nu ratati!

Peisaje pt suflet

Si la astea a ajuns photoshop-ul, dar sunt faine oricum. Enjoy it!

Jale Romanico

Jale Romanico, se intampla chiar la noi ...




Jale mare, astea-s realitatile de care nu am vrea sa stim, si pe care senatorii si deputatii le cunosc doar de la TV, niciodata live, sa-i doara incultura, chintesentza de incultura mai exact.

How Italians do business

Despre cum fac italienii afaceri, bancul e bun, si pacate/fericire chiar cunosc cazuri reale.
Cel mai tare a fost cazul in care un italian a cumparat o banca cu banii altei banci. Cand s-au prins de smecherie, n-au avut lege sa-l inchida. Intre timp si-au tras una. Enjoy it!

How Italians do business:
Luigi: ‘I want you to marry a girl of my choice.’
Son: ‘I will choose my own bride.’
Luigi: ‘But the girl is Bill Gates’ daughter.’
Son: ‘Well, in that case . . . ok’
Next Luigi approaches Bill Gates.
Luigi: ‘I have a husband for your daughter.’
Bill Gates: ‘But my daughter is too young to marry.’
Luigi: ‘But this young man is a vice-president of the World Bank’.
Bill Gates: ‘Ah, in that case . . ok’
Finally Luigi goes to see the president of the World Bank.
Luigi: ‘I have a young man to be recommended as a vice-president.’
President: ‘But I already have more vice-presidents than I need!’
Luigi : ‘But this young man is Bill Gates’ son-in-law.’
President: ‘Ah, in that case . . ok’
And that, my friends, is how Italians make business

Scuba-Diving, sau cu creierul in staza

Am promis ca am sa revin cu o postare despre experientza scuba-diving, despre care va spuneam ca m-a marcat. Auzisem mereu de la amici, cunostintze, colegi, de scuba diving, dar nu fusesem niciodata curios sa aflu mai multe. Ma multumeam cu :a fost super!, a fost mishto rau, vezi o multime de chestii!...dar niciodata sa intreb mai mult.
Citisem pe un forum si pe un site despre unde pot sa fac scuba, la Vasilis Vasiliadis asta, si ca tipul e meserias, cu 20 de ani experientza in scufundari in armata si tot felul de scufunfari si actiuni de salvare. N-a fost greu sa-l gasesc, in Potos oricine te poate indruma. Zici ca e prietenul tuturor, tuturor li se lumineaza fatza cand ii pronuntzi numele. Here it is.

Si cum eram in grup si toata lumea parea convinsa ca va fi super, ne-am dus precum oile la taiat.
Relaxati, voiosi, razand, siguri pe noi. Cam asa am plecat. Ca-n Penes Curcanul.
Cam asa aratam inainte:




Nu m-am gandit niciodata ca de fapt nu e o joaca, si ca nu oricine poate sa faca scuba. Prima parte este lectia teoretica, jumatate de ora prezentare pe laptop: proceduri, procese interne si riscuri. Am aflat ca daca esti racit sau ai probleme cu sinusurile nu poti sa faci scuba; daca te ridici prea rpd la suprafatza aerul din plamani preseaza puternic din cauza diferentzei de presiune, sau de la diferentze de nivel(diferentze mari, adica nu trebuia sa ne intoarcem home prin munti in aceashi zi) poti sa faci in sange bule mari de oxigen care pot bloca vasele de sange sau pot provoca accidente daca ajung la creier; daca nu egalizezi presiunea din urechi la fiecare m sau juma de m(tinandu-te de nas si sufland)risti sa te trezesti cu o durere insuportabila si sa fii nevoit sa iesi urgent la suprafatza...Ma rog, prezentarea era frumoasa, dar ne-a adus cu picioarele pe pamant. Mai ales cand ne-a zis ca trebuie sa ne faca asigurari, ne-am dat seama ca nu era de gluma.
Am plecat apoi spre mare, dar cand am carat echipamentul si tuburile...fetele abia de le ricicau de jos, si n-au mai zambit nici ele.

Opreste barca intr-un golf fain tare, cu apa transparenta. Trecem in golfuletz, la 'practice'. Ne echipam in costume de scafandru, sunt faine, te tin cam la suprafatza. In schimb esti tare haios. Uitati-va la mine, ma bufneste rasul :D


Partea de practica a fost cea in care toti 4, pe rand, am vrut sa renuntzam, pt ca nu ne iesea. Indicatile teoretice de la suprafatza nu suportau executia practica de sub apa. Cu lipancele alea mari in picioare nu poti sa mergi decat in spate, si lovesti pe toata lumea peste gioale cu ele daca incerci sa te deplasezi, mai ales ca echipamentul, tubul de oxigen si centura de plumburi atarna in draci. Secretul e sa nu incerci sa stai in picioare ci sa te lasi in apa pana la barbie, pe vine sau usor lasat pe spate eventual, in 'safe position', pt ca asa sigur te tine pluta tubul de oxigen. Important e sa-ti lasi corpul relaxat, insa prima oara stai ca virginul la curve. Daca iti pierzi regulatorul de oxigen ('mustiucul' cum ii spunea Mihaitza)din gura, trebuie sa-l tii cu fatza in jos sa nu iasa aerul din el si in acelasi timp sa scoti aerul permanent din tine;cand in repozitionai in gura trebuia venit cu el din partea superioara, sa-l bagi in gura si sa apeshi pe un buton care-ti baga mult aer si-ti curatza apa din regulator; daca cumva apasai mai devreme iti bagai aer si apa pe sub ochelari; atunci trebuia sa iti lasi capul pe spate sa apesi masca in partea superioara si sa sufli cu putere pe nas ca sa iasa apa; dupa ce ma chinuisem 10 min sa respir doar pe gura si sa nu ma inec cu apa pe care o aveam strecurata in nas pe langa barba deasa, iti dai seama ca nu-mi iesea; dupa cateva tentative iti iese, numai ca uiti, ba una ba alta...ba sa respiri, ba sa regularizezi presiunea nas/urechi, ba sa dai din picioare sau maini, ba sa iti golesti ochelarii de apa. Noroc ca indicatiile pe care ti le da Vasilias sunt ceas si nu te lasa pana nu executi cum trebuie. Te incurajeaza, iti explica de 10 ori, spune glume sa te detensioneze, deschide ochii in apa fara masca, scoate bule, etc,numai sa nu ti se mai para greu. E greu, constientizezi, si te gandesti doar ca omul iti vrea banii si de-asta este persuasiv. Apoi realizezi ca deja te-a instruit, te-a echipat, te-a trainuit in apa si ca banii oricum ti-i ia, ca nu e vina lui ca esti bou si nu executi cum trebuie sau esti c*acat tot de frica; dar el e pasionat, vrea sa reusesti, sa-si faca treba pana la capat, sa vezi ceva, ca apoi sa spui si altora. Se vede omul pasionat, ii vezi bucuria cand se scufunda, o face ca pe o joaca, desi face asta de 20 de ani. Omul e atestat PADI, CMAS, TDI, OYK, si clar nu degeaba.

Cand se convinge ca te descurci dupa 30 de min de antrenament la apa mica in golf, pornesti. Cu 1 sau cu 2 o data, depinde cum preferi. Noi am preferat cate 1. Te tine de o mana, inoata, te ghideaza si echilibreza el daca nu te descurci. Si pornim usor spre adanc, coboram treapta cu treapta, iti aminteste el din metru in metru sa regularizezi presiunea. O faci. Iti intinde mana si te strange ca si cum te felicita, ai facut o treaba buna. Ai facut un c*cat, dar strangerea lui de mana iti da incredere, are o mana puternica, si tu incepi sa realizesi ca viatza ta nu mai e atat de mult in mainile tale, cat mai ales in mainile lui. Ai incredere in el. Oarba, neconditionata, nici nu ai putea altfel. Mai coboram 1 m. Simti presiunea apei pe masura ce cobori, si zgomotul pe care-l fac bulele de aer care ies din regulator si-ti trec pe langa urechi e infernal. Usor usor te obisnuiesti cu el. Inca 1 m. Respiri disperat, imi aduc aminte indicatiile de la lectia teoretica: nu inceta sa respiri, no matter what! Inca 1 m. Imi intrase apa in ochelari, incerc sa curatz si reusesc insa dupa alt m imi intra din nou. Imi dau seama ca atunci cand regularizez preziunea strangandu-ma de nas si sufland puternic, suflu si apa din ochelari si renuntz sa las capul pe spate. Imi strang mai bine ochelarii, de-asta imi intra apa. Ma intreaba daca e ok. Ii raspund ca e ok, cu degetul mare orientat in sus. E un pic confuz, dar intre timp imi aduc aminte ca asta inseamna ca vreau la suprafatza si ca ok in apa e altfel, cu un O facut din degetul mare si aratator, si celelete 3 degete deschise in evantai. Ii fac semn ok cum trebuie si cu aratatorul in jos ii arat ca vreau sa cobor. Imi arata cu degetul mare in jos, si-mi reaminteste ca asa e semnul de coborare in apa. Ii arat din nou OK, dar langa mine, nu in fatza lui, si nu vede, nu are cum. Intind mana si-i arat semnul 'ok' si 'coborare' in fatza ochelarilor ca sa poata vedea. Da noroc cu mine si-ncepem din nou coborarea. Realizez ca desi suntem probabil la 3-4 m adancime creierul meu reactioneaza lent, este in staza, o semiparalizie pe care nu am avut-o niciodata in lumea 'reala'. Realizez ca desi ochi-mi sunt belitzi, creierul vede/proceseaza 10%."Frica ucide ratiunea", mi-am adus aminte de Dune, de Frank Herbert. Ce tampit sunt si eu, sunt c*acat tot si mie-mi vine in minte Frank Herbert. M-am incurajat singur, m-au incurajat si strangerile repetate de mana ale lui Vasilis, de fiecare data cand faceam din proprie initiativa regularizare de presiune. Pe masura ce coboram, realizam ca ajunge un singur moment de panica si e 'meci': e putin probabil ca panicat fiind sa nu incepi sa te agiti frenetic, incerci sa respiri si inhalezi apa, chiar daca el ar incerca sa-ti dea din nou regulatorul in gura si sa-ti supraalimenteze cu aer(acum ma gandesc ca poate nu e chiar asa). Il vad pe Vasilis care-si scoate regulatorul din gura si incepe sa scoata bule in diverse forme asemenea fumatorilor care scot rotocoale de fum. E clar ca o face sa ma detensioneze, si oarecum reuseste, imi zic ca am ajuns pana acolo, nu e asa greu important e sa ma concentrez sa respir. Pestii din jur erau mai putin importantzi. Imi arata ca suntem la 5 m, ma intreaba daca sunt ok, si dupa incuviintzarea mea continuam sa coboram. Pe o panta abrupta, apa pare neagra dicolo de ea. 2m mai jos imi dau seama ca e la fel de limpede, si usor usor uit de frica, sunt concentrat doar pe respirat si pesti. Imi arata o scoica uriasha, deschisa, sidefata la interior, rosu aprins la exterior. Gaseste o scoica cazuta de le versant, o lipeste la loc. Sunt bancuri de pesti curiosi in jur, rosii, albastrii, dungati, lungi, plati, mai mici sau mai mari, dar niciul nu se sperie de noi. Sub noi imi arata o stea de mare. Rosie a dracu', refuz sa pun mana pe ea. Imi ia un coral de jos, il sfarama in mana si pestii vin gramada sa se hranesca cu resturile desprinse. Imi da si mie sa fac la fel, e sper funny sa vezi cum se bat tampitzii aia sa manance din mana ta. Sunt tot felul de corali si alge in apa, toate straine mie.
Imi arata ca sunt la 10 m si realizez ca e cat un bloc de 4 nivele. Ma gandesc din nou unde sunt, ma panichez cateva secunde dar imi zic ca daca am ajuns pana acolo si traiesc, sa continui tot asa. Vasilis ma strange de mana stanga, cu dreapta inot spre in fatza. Grija lui de a regla mereu presiunea aerului din vesta pt a ma ridica sau cobora ma linisteste, uneori ma repozitioneaza ca sa nu mai ating cu genunchii sau lipancele ale imense de jos. Ma intreaba mereu daca e ok, nu merge nici un m fara se se asigure de asta. E ca un inger pazitor, cred si eu ca-l vad asa cu frica aia in oase. Grija lui si comunicarea permanenta imi da curaj, ma relaxeaza, il vad prin masca cum zambeste si cat de relaxat e, si asta nu poate decat sa-mi dea incredere. Usor usor urcam panta spre suprafatza, el da drumul la aerul din vesta mea, treptat, si ma scoate vesta , m cu m. Vad ancora de la barca si prind curaj. Ma trezesc chiar sub barca, si ies in golfuletz. Fericit. Debusolat. Cu un zambet mare pe fatza, parca avusesem orgasm. Imi zice sa urc in barca dar costumul plin de apa, plumburile si tubul de oxigen sunt atat de grele, ca nu-mi vine sa cred ca abia reusesc sa urc, chinuit. Constat ca ma trasese careva. Fucking shit, pareau mai usoare in apa. Sunt obosit mort, sistemul meu de valori e cu totul altfel. Alte lucruri conteaza. Ma asez si-i astept pe ceilalti.

Apare prima Roxana care povesteste ca a durut-o rau urechea ca a uitat sa regularizeze ca era ocupata sa respire. A scos-o la suprafatza(dupa ce in prealabil a invartit-o in apa si a pozitionat-o pe burta, pe lateral, cu capul in jos ca sa scape de presiunea di urechi) si dupa 1 min au revenit in adanc, vazusera o caracatitza. A bagat mana Vasilis dupa ea in culcus, si i se prinde de mana, il incolaceste cu tentaculele. Are cca 20cm, probabil chiar mai mica avand in vedere ca ochelarii aia de scuba imi pare ca maresc totul in apa. O mangaie intre ochi , si nu o lasa pana nu o mangaie si Roxana. Caracatitza incepe sa-si desfaca usor usor tentaculele si sa arunce cu cerneala. O elibereaza si se baga inapoi intre stanci. Realizezi ca Vasilias face asta pt spectacol, dar te gandesti daca tu ai face la fel. Nu, cu sigurantza nu. Nici nu-ti trecea prin cap ca ai putea sa bagi mana dupa caracatitza. Dar experienza lui ajuta, iti creeaza amintiri. Mai gaseste o 'papadie' care se retrage de fiecare data cand te apropii de ea. E funny, e ca o jucarie, ai sta toata ziua sa te joci cu ea.
Ajung si Mihai si Cristina, care se scufundasera cu o bulgaroaica, Ioana, scufundatoare si ea de profesie, de la 16 ani. Fatza de noi, lor le-a spart un arici de mare cu o piatra si au navalit pestisorii sa manance. In rest, cam la fel. Mihai se simte un pic rau, de la piruetele prin apa, dar si ei au aceeasi satisfactie pe chip.

Drumul back spre port e un intreg proces de constintza, despre cat de greu a fost, ce inconstientzi am fost, cat credeam ca e de usor si nu e chiar asa, la momentele in care am vrut sa renuntzam, bucurosi ca pana la urma ne-am descurcat, ca am trait o experientza super, si ca a meritat fiecare banutz. Ne-am ales si cu un certificat PADI, care nu ma ajuta, dar e un suvenir 'viu', iti face un refresh puternic in creierul ala care acum 'respira' normal.


Oricum , aflasem ca acceasi strada mai este un centru de scufundari, mai nou si mai ieftin (40 euro in loc de 50) dar ca nu sunt profesionisti, te duc la 5 m si te risti din cauza calificarii precare a personalului. Dupa experientza asta mi-am dat seama ca nu-ti poti lasa viatza in mainile oricui, si ca am fost super inspirati sa alegem Vasiliadis. Probabil ca daca omul asta nu emana atata incredere si naturaletze in tot ceea ce facea, am fi renuntzat, si-am fi ramas mai saraci, sufleteste.
Asta e site-ul, daca va hotarati sa faceti o scuba in Potos, aveti aici tot ce va trebuie si il recomand cu caldura. Vasiliadis Scuba Diving Club http://www.scuba-vas.gr/ Filippou 52, Drama, 66100, Tel: 69 4454 2974, info@scuba-vas.gr

Intr-adevar, "Frica ucide ratiunea", dar daca reusesti sa-ti invingi frica, experienta este marcanta. Try it!